joi, 31 decembrie 2015

Rezolutia mea

                  Dragii mei, la cumpana dintre ani fiecare dintre noi ne punem cel putin o dorinta sau mai multe, mai multe pe care le recunoastem, mai multe pe care nu le recunoastem.
                  Celor care va doriti sanatate, va doresc sa o dobanditi cat de curand.
                   Celor care va doriti liniste, va doresc sa o aflati.
                  Celor care va doriti iubire, va doresc sa fiti iubiti si sa iubiti din toata inima.
                  Celor care va doriti noroc, sa il aveti cu carul.
                  Celor care va doriti bani, va urez sa ii aveti si sa dati si la altii.
                  Celor care va doriti copii, va doresc sa aveti o barza prietenoasa si generoasa.
                  Celor care va doriti sa invatati lucruri noi, va doresc sa intalniti invatatori rabdatori si intelepti.
                  Celor care va doriti mult prea multe lucruri, va doresc sa aveti un destin cumpatat care sa faca el alegerile potrivite pentru voi.
                 Celor care inca nu stiti ce va doriti, va doresc sa va bucurati de tot ce e frumos in toate clipele anului ce ne bate la usa.
                  Mie nu imi plac in mod deosebit rezolutiile de inceput de an, dar :
            La multi ani!!!!!

duminică, 27 decembrie 2015

Toane

           Zilele acestea de Craciun au fost zile calduroase, insorite, zile care nu semanau deloc cu unele de iarna, asa cum ar trebui sa fie. In foarte putine locuri din tara a cazut zapada. In cele mai multe totul arata ca o toamna tarzie sau ca o primavara timpurie.  De aici au inceput sa curga tot felul de glume mai bune sau mai nesarate privind vremea acestei perioade. Pe facebook, acolo unde lumea e foarte curajoasa, critica si de-a dreptul virulenta uneori, au si inceput sa apara tot soiul de materiale care iau in deradere vremea. Am vazut oameni din noroi si nu din zapada, derdelus din noroi si alte asemenea ironii mai mult sau mai putin subtile, mai mult sau mai putin cumpatate. Abia astept sa ninga mult si sustinut macar patru zile. Sunt convinsa ca jumatate de tara va fi paralizata, iar cealalta jumatate va fi, in mod cu totul evident, luata prin surprindere, ca doar iarna a venit, cum altfel, decat pe neasteptate. Iar de va mai continua sa ninga inca alte patru zile, iar va fi netul plin de glume cum am mai vazut si in alte dati, ca doar nu e acum prima data. Deh! toane de-ale oamenilor. Cine sa le inteleaga pe toate...

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Craciun 2015

Craciun cu bucurie va doresc din inima!
Sa va bucurati din toata inima de toti cei dragi care va calca pragul in aceste zile de sarbatoare!
Sa aveti tot ceea ce conteaza cu adevarat: credinta, sanatate, familie, prieteni, iubire!
Craciun fericit!
Si nu uitati nicio clipa adevaratul motiv al sarbatorii:
             Căci un Copil ni s-a născut,
                               un Fiu ni s-a dat,       
                                                    iar autoritatea va sta pe umerii Săi!
                                                                         Va fi numit: «Sfetnic minunat,    
                                                                                            Dumnezeu puternic, 
                                                                                                                Tată veşnic, Prinţ al păcii.»

joi, 24 decembrie 2015

Nume de cod: traistuta

             In unele regiuni deja colindatorii au inceput colinda, dar poate nu e prea tarziu sa va spun despre o noua operatiune in Ajun de Craciun. Operatiunea: Traistuta.
             La bunica pe scara sunt aruncati de-a lungul treptelor o multime de ursuleti de jeleu, barni si alte feluri de biscuiti. Si nu, nu e prima data cand am gasit pe trepte sau pur si simplu aruncati pe jos, in mizerie, colacei, mere, portocale, prajituri.  Am gasit inclusiv Mosi de ciocolata si nu din cei slab calitativ.
             Iar acesta e chiar un gest urat, dureros de privit, care nu poate lasă altceva decat un gust amar.
             Eu cred ca nu este vina in exclusivitate a copilului care s-a trezit cu un colacel  sau cu un mar in mana si nu vrea sa-l poarte cu el  trei blocuri mai incolo ca sa ii inghete mainile pe el. Vina e a parintilor care nu au explicat acelui copil ca este posibil să nu primească ca plata pentru colinda sa doar bani, ci si mere, nuci, ciocolata sau orice alt dar consideră gazda. Ca asa spune traditia: colinda este platita si cu roadele pamantului, nu doar cu bani. Pentru toate acestea copilul trebuie invatat sa multumeasca, sa fie recunoscator, sa se bucure si nu sa le arunce in fata usii.
              Prin urmare, faceți un bine copiilor și dați-le o traistuța,  o plasuța cu ei, sa aiba unde sa iși pună darurile, să nu le arunce pe jos.
                 In rest:
                 Deschide ușa, creștine,
                  Că venim din nou la tine....

marți, 22 decembrie 2015

timp pentru prieteni

 A venit, in sfarsit, perioada din an in care, mai mult ca oricand, ne facem timp pentru prieteni.
Prieteni care ne sunt departe si pe care sarbatorile ii aduc aproape, prieteni care au fost tot timpul aproape, dar nu am avut noi ragazul necesar, prieteni care ne asteapta mereu sa le trecem pragul si pe care ii asteptam la randul nostru acum, cand aflam ceva mai mult timp.
Timp... de ascultat povestile, de impartasit vestile, de  incarcat bateriile sufletului ...

 
"Chiar și în tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie de condiții, ci doar de bucuria de a dărui, de a împărtăși. Prietenia se construiește încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, din soare și ploi ale inimii, din bucățele de timp petrecute împreună.
Prietenia nu se sfârşeşte când nu mai ai ce să împarţi, ci abia atunci începe." (H. Filipescu)

Sa ne bucuram impreuna, prieteni reali si virtuali!

duminică, 20 decembrie 2015


          O emoţionantă poveste de sezon despre copilarie, despre vise, despre prietenii care ne asteaptă cuminti sa ne intoarcem la ei periodic de oriunde ne duc pe noi grijile cotidiene. Cunosc eu câţiva buni prieteni care nu se supără că sunt vizitaţi doar la Crăciun.  Un extraordinar filmulet scurt, are doar două minute, descoperit graţie Corinei.http://prima-zi.blogspot.ro/

             Zi magică!

vineri, 18 decembrie 2015

Operatiunea "Bradutul" - 2015

༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻༺❀༻

            Brăduţul nostru (numit astfel doar din drăgălăşenie, că altminteri e brad în toată firea, înalt şi ochios, mîndreţe de pom ce se ridică până la tavan, iar căsuţa noastră nu e chiar din cele mici, are, cu Doamne ajută, peste 3 metri înălţime) este diferit şi tot mai multicolor pe an ce trece. Se modifică mereu în funcţie de inspiraţia de moment şi de starea sufletească a celor ce-l împodobesc.  Brăduţul din acest an arată aşa (plus vreo 300 de luminiţe sfioase, care nu vor să apară în poze):
 
            O vorbă înţeleaptă spune că acela care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub ramurile unui brad de Crăciun. 
             Totuşi, sub al nostru ar fi indicat să caute mai pe îndelete, că nu se ştie ce poate găsi, avem tot felul de minunăţii, unele lucrate de mânuţele noastre, altele moştenite, unele primite în dar de la suflete apropiate de sufletul nostru, altele achiziţionate de la diverse târguri, din diverse locuri pe unde ne-a plimbat viaţa. Unele prinse în fotografii, altele, foarte multe, păstrate surpriză pentru cei ce ne vor călca pragul, dar toate minunate. Iar, vorba cântecului, dacă nu ne crezi, ia pofteşte de le vezi...
             Iar la final, familia noastră veselă care a împodobit bradul, cocoţată pe scaune pentru a putea pune împreună îngeraşul din vârf, şi ea mereu în schimbare de la un an la altul.
                Sărbători cu bucurie!

duminică, 13 decembrie 2015

7 ani

           Am împlinit zilele astea 7 ani  de când scriu pe acest blog şi 2 ani de când am aflat că am cancer, dar cine îi mai numără?!
            Să revenim la prima aniversare, că mi-e mai dragă.
            La începutul lui decembrie 2008 am intrat din întâmplare, căutând ceva pe google, pe un blog. Era blogul Elenei, Familia, colţişorul mei de rai. Din click în clik am ajuns la Ana, Jurnalul Anei, la  Marilena: Nihil sine Deo şi la Irina: Dulce casa. Aşa m-a prins flama. Până în ziua aceea doar auzisem de bloguri, dar nu citisem nici unul. În ziua următoare eram convinsă că vreau şi eu să am unul. Cu cât citeam mai mult, cu atât lumea blogurilor mi se părea mai fascinantă.
           Câteva zile m-am tot gândit la nume. Mi se părea că toate numele care rezonau cu mine erau deja luate. Sau parţial luate, că nu doream să iau nici măcar o jumătate de cuvânt de la altcineva. Mai târziu însă, când au apărut bloguri cu nume care de care mai frumos, am constatat şi singură că nu erau luate toate numele, dar atunci, după câteva încercări nevalidate de google, asta a fost senzatia mea.
           Între timp am avut câteva dorinţe de a-mi schimba numele şi încă le mai am uneori.
           Numele ales  sintetiza destul de bine realitatea din casa noastră din acel moment.
           Între timp realitate a suferit unele modificări. În clipe ca acelea de astăzi când am văzut-o pe copila mea cea mică punând-o în biserică pe Lăpticica (păpuşa ei mov) în genunchi şi ajutând-o să-şi facă cruciţă, ştiu că nu a suferit modificări de esenţă, ci doar de număr.
          Prima postare a avut numele blogului, iar mai apoi a devenit şi numele primului capitol din cartea pe care am scris-o cu o foarte bună prietenă în 2010, Jurnal de mamă, şi e aceasta:
            Îngerica:
Vreau să scriu câteva rânduri şi gânduri nu cu pretenţia de a schimba vieti, ci pentru a le face pur si simplu mai frumoase, dăruindu-le din bucuria pe care o fetiţă micuţă-micuţă a adus-o în viaţa mea.

Mă uit cu nesfârşit nesaţ în pătuţul în care doarme fetiţa mea şi îmi repet: Doamne!, fetiţa mea e un înger! Da, sunt sigură, absolut sigură că este o îngerică. Un pui de înger trimis de acolo de Sus pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Şi mai plină de nebănuite bucurii...

Am auzit undeva (unde altundeva decât la Oprah), că indienii sunt atât de convinşi de sacralitatea şi puritatea copiilor că până la 6 luni nu-i pun deloc să stea pe pământ. Este interzis să aşezi copilul pe pământ. Pentru că nu este bine să îl laşi pe Dumnezeu să atingă pământul.
            Îmi place tare mult povestea asta. O dovadă in plus nu strică niciodată. Nu că aş avea nevoie de o altă confirmare că fetiţa mea e înger. Nu. Eu sţiu deja că are aripi pe care doar eu le pot vedea. Şi un zâmbet absolut divin... Dar e şi foarte telurică. Ca dovadă, scriu aceste rânduri cu un pix pe care ea l-a şterpelit de la o doamnă. Dar doamna a iertat-o, doar i-a zâmbit angelic....
            Restul e poveste...
            O poveste frumoasă pe care o scriu alături de voi de 7 ani.

vineri, 11 decembrie 2015

dupa pui de morosan...

               Fotografia de mai jos se încadrează cu succes în categoria numită succint: doi moldoveni stabiliţi în Ardeal de aproape 20 de ani au făcut o moroşancă, dac'o fo' musai...
 

sau la fel de bine s-ar încadra în categoria: serbarea de Crăciun la grădi.
Seară faină!

joi, 10 decembrie 2015

umor propriu, se sezon

In seara asta Paulei i-a ieşit o bubiţă supărătoare sub năsuc.
Din discuţia cu ea:
 - Tocmai acum, de Crăciun, s-a găsit bubiţa asta asta să îţi apară sub nas?
 - O, dar e şi o parte bună, a spus ea veselă şi veşnic optimistă, măcar e roşie...
:)

luni, 7 decembrie 2015

Anotimpul biscuitilor

                 Doreşte-ţi ceva că s-ar putea, totuşi, împlini...
                Acum două sau trei ierni am văzut pe facebook bijuteria aceasta
 care m-a cucerit instant.
                Recunosc că nu am îndrăznit să o cer Moşului. M-am gândit la ea, poate mi-o aduce, poate nu, dar nu am avut curaj să dau voce gândului meu. De văzut, nu am văzut nicăieri de cumpărat, aşa că a rămas doar un vis...
           Până vara asta, când, răscolind prin tot felul de nimicuri într-un talcioc german, am găsit ceva asemănător.         
            Nu e identic, dar seamănă...
            E un obiect mai mic, nu cu forme atât de sofisticate şi de elaborate, dar îşi face rolul şi ies biscuiţi buni.
           L-am pus la treabă folosind o reţetă simplă pentru fursecuri, pe bază de unt, făină, zahăr... De post nu am încercat, deoarece nu sunt un fan al margarinei, nici nu ştiu dacă ar ieşi fursecuri cu margarină; cu unt şi cu untură am încercat de mai multe ori, dar cu margarină nu. Am auzit că există unt de cocos, dar incă nu l-am găsit prin comerţ, prin urmare nu l-am probat.
                                           Aşa arată varianta noastră în mâinile soţului puse  la treabă
                                   Noi l-am dat puţin cu ulei, că altfel se prindea aluatul de el.
                                  În fotografia cealaltă am văzut că au pus făină, dar mie mi se umpleau găurile de la făină
                                           şi nu se mai cunoştea modelul, prin urmare am preferat uleiul.




                           Şi ajutorul de bucătăreasă, pregătind biscuiţi cu tot felul de forme jucăuşe.
               Imaginile acestea cu biscuţi le împachetez frumos şi le trimit cadou. Aş trimite şi aroma şi mireasma şi giugiuleala din bucătărie care însoţeşete de regulă aceste momente atât de râvnite, dar sunt ceva mai dificil de împachetat. Le trimit alături de un gând bun pentru Cristina, mama şi gazda de luna aceasta a Paradei "Virtual Hug",  pentru Wish, că a venit sezonul care-i place ei atât de mult, pentru  Ana, fără un motiv special, doar de drag.
              Seară bună!


sâmbătă, 5 decembrie 2015

Culorile toamnei noastre...

Toamna tocmai a trecut. Deja am început, pe simţite sau pe nesimţite, prima lună de iarnă.
Toamna asta am simţit-o lungă, blândă, generoasă. Nu ştiu cum aţi simţit-o voi, dar eu aşa am simţit-o şi resimţit-o.
Vorbim la trecut de ea, dar vorbim cu drag.
A fost plină de culori şi de roade. O revărsare de daruri de care ne-am bucurat din plin. De unele mai pe îndelete, pe tihnite, de altele mai fugitiv, dar important e că le-am avut.
În casa noastră a adus o mulţime de bunătăţi, care de care mai folositoare, care de care mai minunată şi, mai ales, care de care mai colorată. 
Toamna are, în mod cert, simfonia ei de culori.
Începem aşadar parada culorilor toamnei, aşa cum s-a văzut ea în casuţa noastră:
                        nelipsitul dovleac, pe care l-am gătit din belşug, în special copt în cuptor, dar nu numai
                                                                           şi care nouă ne place tare mult
                                                        crizanteme albe şi roz, alături de dovlecei decorativi
                                       O zână a toamnei, aşa cum arată ea în viziunea mezinei
                                  soarele toamnei răsfăţând florile de pe o poartă maramureşeană
                                    şi pădurea de lângă oraş în octombrie, când încă nu se îndura să-şi lepede frunzele
                               iar dacă tot am pomenit de frunze, atunci frunze să fie
                                                    cât pentru un răsfăţ în frunze, pe un pat din frunze într-o navă
                                                 cu totul şi cu totul din frunze
 
                                  alături de bunica care ne-a ţinut isonul şi ne-a păstrat struguri să mai avem şi noi de cules
 
                              prăjituri colorate de la Halloween, facute din aceeasi reteta ca si celebrele broscute
                                                                        dovlecel
                                                                  si fantomita dulce si deloc infioratoare
                                       din nou crizanteme din propria grădină, pe care le-am plantat noi vara asta şi
                                                 pe care le-am cules abia când a căzut zăpada pe ele
                                  si covorasul în aceleaşi culori ale toamnei primit cadou de la bunici.
                   De acum aşteptăm surprizele iernii, să ne bucurăm şi de ele!


vineri, 4 decembrie 2015

in atelierul lui Mos Craciun


                  Astăzi fetiţa mea cea mică, împreună cu toţi colegii ei de grădiniţă, a fost în vizită la o fabrică renumită de globuri.
                 Avem aici, în relativa apropiere, o făbricuţă cochetă, care de câţiva ani buni face globuri deosebite din sticlă. E drept, că unele dintre ele sunt făcute mai mult pentru export decât pentru piaţa românească.
                  Şi tot de câţiva ani buni cei de la fabrică au porţile larg deschise, în apropierea sărbătorilor, şi nu numai, pentru copiii care se anunţă în vizită şi sunt generoşi cu ei.
                  Şi Paula a fost cu clasa ei acu vreo trei ani şi a venit extrem de încântată de acolo.
                De Georgia nici nu mai spun.
            
                Astăzi ne-a vorbit numai de spiriduşii Moşului, de pile magice care tăiau globurile, de sclipici şi bucurie.
                 A adus acasă două globuleţe tare drăguţe. Pe unul l-a primit, pe celălalt l-a cumpărat. Mi-a mărturisit că a pus ochii, ca să o citez, pe un alt globuleţ, dar l-a luat altcineva, aşa că ea a cumpărat unul cu o căsuţă, dar nouă ne-a plăcut tare mult.
                  Colecţia noastră de globuri de sticlă pictate manual s-a mai îmbogăţit puţintel.

              Pentru ea, dar şi pentru toţi cei mici, a fost ca şi cum ar fi intrat în atelierul lui Moş Crăciun.
               Exact ca în celebra reclamă de la mastercard:
                Globurile de Crăciun: între 3 şi 6 lei.
                Bucuria copilului meu: de nepreţuit!

joi, 3 decembrie 2015

vedere din Cluj

              La noi în Cluj serile acestui început de iarnă sunt reci, friguroase, lungi şi făr' de zăpadă... Coboară repede şi ţin mult. Sunt luminate cu multe luminiţe îngrămădite doar  în centru. Nu vă arăt luminiţele, că sunt urâte, nu-mi plac. Eu chiar nu sunt greu de mulţumit, dar decoraţiunile astea sunt destul de dificil de descris frumos. În ultimii ani Clujul e tare urât şi rece împodobit. Nu ştiu cine se ocupă, dar poate nu ar fi rău să se mai inspire şi din alte părţi, poate ne alegem şi noi cu ceva plăcut ochiului nostru dornic de frumuseţe. Câteodată, în dorinţa noastră de schimbare, schimbăm unele lucruri bune cu altele dubioase. Dar vă arăt Clujul încă neîmpodobit de oameni,  doar aşa, simplu, cum e el în toate zilele lui.
                       Să vă fie seara lină...

miercuri, 2 decembrie 2015

in post...

 ''Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea, ca atunci cand Il vei uita, Domnul sa-si aduca aminte de tine.'' - Marcu Ascetul

Faptele milosteniei sufletesti:
1. A indrepta pe cel ce greseste.
2. A invata pe cel nestiutor.
3. A da sfat bun celui ce sta la indoiala.
4. A ne ruga pentru aproapele.
5. A mangaia pe cei intristati.
6. A suferi cu rabdare asuprirea si a intari si pe altii in rabdare cand sint asupriti.
7. A ierta pe cei ce ne-au gresit.


Post cu folos!

marți, 1 decembrie 2015

Georgia si tricolorul nostru românesc

Trei culori si-o singura iubire
Romaneasca,    


 Trei culori si-o singura vorbire
Romaneasca! 













Trei culori si-o singura credinta
Romaneasca,





 Trei culori si-o singura fiinta
Romaneasca!


Calendarul dulce de Advent

Am ajuns şi pe 1 decembrie. Simt deja, dincolo de toată euforia momentului, că anul e pe ducă.
Astăzi am fost cu fetele la parada militară.
Am intonat imnul românesc.
Am îmbrăcat ie.
Am pus la gât tricolorul.
Şi, cel mai important pentru fete, am deschis prima casuţă din calendarul nostru dulce.
Pentru noi numărătoarea inversă a inceput:
 
La multi ani!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.