marți, 31 martie 2015

Trist cantec de dragoste...

Pentru ca... Nichita, ca sa parafrazez o vorba in doi peri dar foarte la moda prin lumea celor neatinsi de geniul cuvintelor.
La sfarsitul unei primaveri indepartate, asa, tocmai prin 1933, se nastea un mare poet. Unul profund. 
Cred ca nu  este om care sa nu rezoneze cu Nichita sau macar cu unul dintre versurile sale. 
Eu, spre exemplu, ii ador poeziile. Mie mi-ar fi greu sa gasesc la el versuri care sa nu/mi spuna nimic, pentru ca, in general, multe din versurile lui mi se par scrise anume pentru mine. Cum ar fi prima strofa din poezia aceasta, la care m-am gandit de multe ori in anul ce a trecut.
 
Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăseşte.
Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.
Vine o vreme când plouă rece
şi toate femeile poartă capul tău
şi rochiile tale.
Vine şi o pasăre mare, albă.

luni, 30 martie 2015

Rînduieli

       Am găsit nişte rânduri tare frumoase, care îmi plac tare mult şi m-am gândit să le pun aici, să aveţi la ce medita în vreme ce ştergeţi sticlele (candelabrelor, nu ale lămpii), aliniaţi clondirele sau diversele decoraţiuni, să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa, cum ştiu că faceţi zilele astea.                        
                                  Rînduieli
La noi muierea pupa mîna bărbatului
Pînă mai adineaori - zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu-ndrăznea să-i zică tu.
Cele mai mîndre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.
Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cîrpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica - de-asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni -
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iese din vorbă,
Că ce ştie ea?
Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, colo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă - şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi?
Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă pînă
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brîul şi plecai după fete,
Le încîntai din fluier.
Nu mai sunt rînduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii,
Rămînea jos grîul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai cîte-un putinel de lapte bătut, te ştergeai la gură cu mîtca,
Mîncai un geac de brînză, coceai floricele,
Acu’ nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, cînd îl spoia mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu lingura,
După aia-l băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte
Cînd se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mînă
Săreau, se gudurau pe lîngă ea.
Ştiţi că şi anul ăsta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine.

Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea, că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi om,
Una-două îi leapădă, zice c-a rîvnit la varză acră şi n-a
Găsit la repezeală şi i-a lepădat,
Ori c-a rîvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stîrpit,
Bazaconii - nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a-mpuţinat şi lumea.
Înainte, cînd veneau turcii pe-aici, cine-i lua la palme? - cîte zece - doisprezece
Săreau din cîte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul:
"Daţi, mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă."
Dar discută astea cu Măria Bălii - uite-o că vine - toată ziua prin odăi - să vezi ce zice,
Că ea a stat toată viata cu fundu’ pe cămaşă degeaba şi nici tabla
Înmulţirii n-o ştie.
-Mărie, cît fac, fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei?
-Însoară-te, mă, Tîrziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii,
Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii.
-Păi, găseşte-mi tu una, care să-mi placă şi să-mi pupe mîna la comandă,
Că acum o iau.
-În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece.

Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani,
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau cîte-un cusur,
Era poreclit Tîrziu, dar numai Măria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă.
Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă un alt puls, dat cu o sută de ani în urmă,
Lăcrima sec pentru stricarea rînduielilor şi după cum citise el în
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pămîntul.
Casa lor bătrînă, de moşneni domoli şi asezaţi,
Intra încet în pămînt.

     (Din volumul La Lilieci, Marin Sorescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973)

duminică, 29 martie 2015

Decoraţiuni de Paşte pentru copii - ceva făcut, ceva cumpărat

           Întotdeauna lucrăm cu fetele câte ceva, mai ales când se apropie sărbătorile. De fiecare dată facem tot felul de lucruşoare, dar după cu ştiţi deja cei ce treceţi destul de des pe aici, nu totdeauna mi se lipeşte aparatul foto de mână, deşi recunosc că la acest capitol nu stăm rău, ar avea ce să se lipească...
             Cruciuliţele acestea le-au lucrat fetele împreună cu părintele, în Biserică. Georgia a capsat-o pe a ei, la fel cum au făcut toţi copiii, doar Paula a lasat-o necapsată, ea a lipit imaginea cu Mântuitorul, pentru că a vrut să scrie în mijloc un mesaj.
 
 
           Decoraţiunea este foarte simplă şi se poate face destul de uşor, pot lucra copii la ea şi vor avea ei satisfacţia că au făcut ceva pentru decorat casa sau doar masa de Paşte.
          La categoria ceva cumpărat, am ales două coşuleţe de la Lidl. Eu nu am mers cu fetele, doar cu tati au fost la cumpărături. Ele şi-au ales modele cu fluturaş şi bufniţă, dar am înţeles că mai erau şi oiţe, iepuraşi, ouă, chiar şi floricele, dar fără toartă... Am întrebat-o pe cea mare de ce nu şi-a ales oiţă. Mi-a spus că nu i s-a părut realist ca o oiţă să aibă lâna plină de floricele. Nah!
 
 
        Spor la pregătiri, dragii mei! Să decoraţi după voia inimii!

Prăjitură cu mesaj

          Mai întâi prăjitura:
          Prăjitura asta delicoasă cu mere şi bezea au primit-o fetele mele în dar de la vecina Ani care, reformată fiind, sărbătoreşte astăzi Floriile, aşă că s-a pregătit cum se cuvine. De fapt, vecina Ani este cea care ne răsfaţă întotdeauna cu tot felul de dulciuri fără a avea nevoie neapărat de vreun prilej pentru asta.
          Şi apoi mesajul:
          Mesajul este pentru noi toate, care de dragul veşnicelor diete uităm să-i apreciem pe cei care pregătesc şi ne dăruiesc din toată inima din bunătăţile lor, iar noi doar strîmbăm din nas şi sub pretextul că suntem la a n-a dietă pe anul acesta nici măcar nu gustăm din ce ni se oferă, spre minima satisfacţie a celui care munceşte.
         Iar îmbrăţişarea mea către vecina cea hărnicuţă o trimit spre Cerasela, cea care le gazduieşte luna aceasta.

Batistute magice

         Am tot amânat sa va arat nişte batistuţe magice. Ei, nu sunt chiar magice, dar sunt destul de interesante pentru copii.
         Prosopelele, cum le numesc fetele mele, sunt foarte micuţe la început, împachetate foarte compact în diferite forme geometrice. Noi le-am găsit în formă de pătrat, stea, pentagon neregulat. Cele in forma de patrat le-am avut mai demult, când era Paula foarte mică, iar imaginile erau cu Albă ca Zăpada şi Aurora. Acestea de acum sunt cu răţuşte şi îngeraşi.
 
 

 apoi cresc  şi se desfac pe masură ce sunt băgate în apă
 



        Iar la sfârşit se pun la uscat şi sunt numai bune de şters la năsuc fetiţele jucăuşe sau băieţeii năzdrăvani, că am văzut/ dat în dar şi varianta cu piraţi.

 
Dimineaţă a început jocul:
- Bună dimineaţa, doamnă îngeraş!
-Bună dimineaţa, domnule raţă!
Sunt convinsa ca există tot felul de modele, dar noi doar pe astea le-am avut.

sâmbătă, 28 martie 2015

Conferinta parintelui Necula

          Saptamana trecuta mi-am dedicat o zi pentru bucuria sufletului meu, joia mai precis. Desi eram destul de obosită după o zi plină, am reuşit să merg la o conferinţă a părintelui Constantin Necula. Recunosc că, în parte şi deoarece aceste conferinţe sunt destul de târziu, aceasta a fost de la 8 la 10 seara, că nu am mai fost la o conferinţă de-a părintelui din studenţie. In Biserică l-am ascultat chiar şi anul trecut, tot în postul mare, si tot atunci am mers la o conferinţă de-a părintelui Mihoc, tot de la Sibiu si dumnealui ca şi părintele Necula, dar pentru mai mult nu îmi făcesem timp şi e mare păcat, pentru că e atât de bine şi atât de folositor de fiecare dată când îi aud cuvintele. 
          Ca de obicei, au fost foarte multi tineri, după cum reiese şi din aceasta fotografie pe care am luat-o de pe site-ul Ascor-ului:
 

        Pentru că de fiecare dată când ascult vorbind pe cineva îmi notez ceea ce îmi place şi mă atinge într-un fel pe mine,  scriu şi aici, poate vă este de folos.
Să nu vă încrâncenaţi pe Dumnezeu dacă nu-L cunoaşteţi!
Vocea iubirii nu se confundă cu vocea amorului niciodată.
A posti nu înseamnă a prosti. Fiecare lucru pe care îl mănânci trebuie să crească în tine capacitatea de a nu mânca fraţi. 
Omul care vrea să se mântuiască să ţină de pulpana hainei lui Hristos.
Este lipsit de verticalitate creştină să intri în jocul mediocrului.
Fragilităţile ne unesc.
A fi om nu e un rol.
Sărac înseamnă cel căruia nu-i ajunge ce are.
Eu nu sunt ardelean fără maghiar şi german lângă mine.
Te căsătoreşti când conştientizezi că celălalt îşi este partener de mântuire.
         Astea sunt doar câteva frănturi, conferinţele părintelui se găsesc şi pe net, pentru cei ce sunt dornici de mai mult.
          Bucurii multe să aveţi!
 

vineri, 27 martie 2015

Jurnalul unei femei simple


Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 27 martie 2015.
Afară ... e o zi mohorâtă, total opusă celei de ieri care a fost foarte căldurăasă, chiar am văzut mai mulţi oameni în tricou sau cămaşă cu mânecă scurtă.
Mă gândesc ... că imediat vine Paştele si parcă oamenii se grăbesc teribil. 
Ieri am intrat într'o cofetărie şi am văzut deja pască la vânzare. E drept că Paştele catolic e mai repede, dar totuşi mi se pare mult prea devreme să vinzi deja pască. Cu ouăle de ciocolată ne-am obişnuit că sunt la vânzare din februarie în magazine, dar mi se pare mie, graba asta comercială strică mult din sacralitatea momentului. Una e să faci curăţenie şi să împodobeşti cu gust casa şi alta e să vinzi pască cu două săptămâni jumătate înainte.
Din locurile de unde învăţăm ... din mers. Uneori luăm lucrurile aşa cum vin şi le imbunătăţim pe măsură ce le facem..
Sunt recunoscătoare pentru că...  am avut ieri două evenimente terminate cu bine, chiar trei dacă socotim şi unul medical, şi peste tot am ieşit foarte bine. Am avut o inspecţie pe care o aşteptam de ceva vreme şi al doilea mare eveniment a fost faptul că Georgia, la cei nici 5 ani ai ei şi-a făcut primul permis la bibliotecă şi şi-a luat primele ei cărţi. Cu Bobiţă şi Buburuză, evident.  Doamna bibliotecară a fost foarte impresionată de ea. A întrebat-o dacă ştie să citească, iar ea cu o siguranţă deplină, a dechis cartea aleatoriu, şi i-a "citit" doamnei exact ce scria pe pagina aceea. Doamna a rămas cu gura căscată.
Din bucătărie...  bucate de post.
Cu ce sunt îmbracată...  o rochiţă neagră cu puţin mov :).
Citesc... Lois Lowry, Numără stelele. O poveste din Copenhaga. O carte care are ca eroina o fetita daneza de zece ani care in timpul celui de-al doilea razboi mondial  isi salveaza impreuna cu familia prietena cea mai buna, o fetita evreica. O carte pe care o recomand din toata inima pentru toti copiii care vor sa afle mai multe despre adevarata bunatate si adevaratul curaj. Sunt tot la ea că o citesc pe bucăţele cu elevii mei din clasa a V-a.
Ceea ce astept (sper) ... să am o săptămână  la fel de uşoară şi de plăcută, iar, de se poate, aş vrea să nu plouă mâine.
Ce mai meşteresc... tot felul de lucrusoare.
Ascult... nimic momentan.
În casa... e un moment de tihnă.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta e să citesc reţete pentru masa de sărbători.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... curăţenie, curăţenie şi iar curăţenie. asta pe lângă cursuri, dus fetele la dentist şi multe altele.
Aici este o imagine (luată de pe net) pe care am gândit să o împărtășesc, poate vă este de folos şi vă ajută să vă inspiraţi:


iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.



Idee preluată de la Corcodusa

                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...

                                                           O primavara fericita!

sâmbătă, 21 martie 2015

Jurnalul unei femei simple


Pentru astăzi (data/ora)... sâmbătă, 21 martie 2015.
Afară ... a fost o zi superbă! Se vede ca a inceput, astrologic vorbind primavara... Astazi la noi a fost o zi insorita.
Mă gândesc ... ca imediat vine Pastele si eu nici nu m-am apucat de dereticat casa.
Din locurile de unde invatam ... din modestie, din simplitate, din tradiţie.
Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat sa ne spovedim cu totii.
Din bucătărie...  bucate de post.
Cu ce sunt îmbracată...  pijamale comode.
Citesc... Lois Lowry, Numără stelele. O poveste din Copenhaga. O carte care are ca eroina o fetita daneza de zece ani care in timpul celui de-al doilea razboi mondial  isi salveaza impreuna cu familia prietena cea mai buna, o fetita evreica. O carte pe care o recomand din toata inima pentru toti copiii care vor sa afle mai multe despre adevarata bunatate si adevaratul curaj.
Ceea ce astept (sper) ... să am o săptămână uşoară.
Ce mai meşteresc... tot felul de lucrusoare.
Ascult... cum cea mare îi citeşte o poveste surioarei ei mai mici.
În casa... e un moment de tihnă şi odihnă, fetele se pregatesc de culcare.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e sa vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... am avut o aniversare la care am fost, o aniversare importanta de la care am lipsit ( La multi ani, Mama!!!) si mi-am petrecut ziua de sambata supraveghind 6 ore la olimpiada de info. Habar nu aveam ca la informatica copiii lucreaza 6 ore, credeam ca tot vreo 3 ca si la romana.
Aici este o imagine (luată de pe net) pe care am gândit să o împărtășesc:
Mi-a placut ideea de a recicla in mod sportiv. Voi ce parere aveti?

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.
Idee preluată de la Corcodusa
                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...
                                                           O primavara fericita!

miercuri, 18 martie 2015

Jurnal ad-hoc

          Stau. Stau foarte cuminte şi tac. Ascult.  Lângă mine o liceană descifrează un cântec la chitară. Se aude încetişor glasul ei dulce de copiliţă. Recunosc frânturi dintr-o melodie cunoscută. Îmi place. Alături alte câteva fete râd şi vorbesc într-o limbă pe care n-o înţeleg, deşi o aud zilnic.
          E soare şi razele lui călduţe, de mijloc de martie, ne dezmiardă pe toţi. E soare şi asta contează.
         Trasez la alţii sarcini, iar eu am timp... Am timp să scriu şi pentru că sunt într-o oră care nu e a mea. Ciudat asta, acum că am scris, cu ora care e a mea şi cu ora care nu-mi aparţine. Nici o oră nu e a mea, doar că eu o folosesc cum pot mai bine... dar să revin. Înlocuiesc acum o colegă. E plecată la înmormântare. Când eu m-am îmbolnăvit, anul trecut, doamna aceasta, colega mea, îşi făcea săptămânal timp să-mi spună vorbe bune, să mă încurajeze şi să mi-l dea mereu exemplu pe ginerele ei, băiat tânăr, cu doar câţiva ani mai mult decât mine, care a luptat cu un cancer şi învinsese. Până acum. Acum are loc înmormântarea lui. Şi doare. Doare chiar dacă nu l-am cunoscut personal. Doare să ştiu că după atâta efort a pierdut lupta cu cancerul.
          Un băiat se joacă cu un cub rubik. Mă uit cât de complicat sunt amestecate pătrăţelele colorate şi totuşi, dacă faci mişcările potrivite, cubul revine mereu. Şi el le face, oricât ar amesteca alţii culorile. În viaţă contează mult să ştii să faci mişcarea potrivită. Că mişcări nepotrivite facem cu toţii, ca băiatul care tocmai a intrat în clasă cu un buchet de flori în mână. Ieri se plictisea probabil aşa că a aruncat un măr pe geam. A lovit, evident, o bătrână. El nu preconizase asta. În inocenţa lui (adolescenţii au capacitatea asta de a fi incredibil de naivi si a de pretinde sa fie trataţi ca maturii totodată), nu se gândise şi la partea rea a faptelor lui. De fapt, nici nu ştiu dacă se gândise la ceva. Cert e că acum e puţin speriat şi a adus flori să i le dăruiască doamnei lovite. Nu ştiu dacă l-au speriat alţii sau a înţeles singur, dar constat că inocenţa este uneori extrem de periculoasă.
         În clasă aceleaşi acorduri stinse se aud în fundal. Câţiva tineri citesc cu multă pasiune poezii. au mai multe cărţi la ei şi se vede că le place, iar asta îmi dă speranţă. Speranţa că sufletele sensibile vor continua să se bucure de tot ce merită în viaţă, vor vibra şi vor crea, chiar dacă în lume nu sunt numai imagini artistice şi acorduri armonioase, ci există încă atâta moarte, atâta durere şi cancer şi lacrimi. Sau poate tocmai de aceea....

Parada " Virtual Hug" - martie 2015

Dragele mele, iata a mai trecut un an prin noi, a fost si soare au fost si ploi, vorba cantecului... In luna martie, la fel ca anul trecut,  mi-a venit iar randul sa fiu gazda acestei provocari. In cadrul acestei parade puteti vedea toate imbratisarile virtuale postate in perioada 16 februarie - 15 martie 2015.
 Iata si parada, pornind de la cea mai harnica si mai rapida pana la cele mai ocupate dintre noi, aici calificandu-ma si eu. Asadar:
1. Alexandrina catre Teo   - Guacamole.
2. De la Stefy catre Naina  - Escalop de curcan.
 
3. Maria catre Lissa si Miliana - Martisoare
 
4. Cristina catre Corina  - Placinta cu branza
 
5. Corina catre Anca - Fila de jurnal
 
6. Laura catre Gina - Ghiveci de legume.
Aici nu am reusit nicicum sa preiau imaginea.
7. Eu catre multe/multe fete harnice si generoase  - Prajitura de post cu zmeura sau capsune
8. Cerasela catre Lulu, Margareta, Cristina, Monica, Maria, Gina, Alina, Ioana  - Tort cu Oreo, caramel si mousse de ciocolata

   Vreau sa multumesc frumos tuturor participantilor!!!
"O imbratisare e ca un bumerang: O primesti inapoi imediat!" (Bill Keane).

duminică, 15 martie 2015

Prajitura de post cu zmeura sau capsune

Imbratisarea virtuala din luna martie ma are gazda pe mine. Din pacate, oricata cenusa in cap mi-as pune, luna aceasta nu am fost o gazda prea stralucita. As fi vrut, chiar as fi vrut din toata inima, sa va provoc sa imbratisati si voi pe cineva foarte drag, sa-i trimiteti un gand frumos, o urare sincera, ca tot a fost martisorul, ziua femeilor, sfintisorii si tot ce mai vreti voi. Ca pentru asta a fost conceput acest proiect, sa imbratisam chiar si virtual pe cineva pe care il admiram si nu apucam in tumultul vietii cotidiene sa-i spunem ca ne pasa, ca ne place cum scrie si ca il citim chiar daca nu mai avem vreme si maini sa si comentam atat de des cat am vrea.
Eu trimit gandul meu frumos catre toate aceste harnice si generoase doamne,  Teodora Catrinel, Elena, Anca, Grety, Alexandra, Emilia, Minodora, Felicia, Ghemuleţ, Cristina (Androcriss), Mirela, Daniela, Dorina, Gabriela, Maria (Mutinel), Daniela,  care mi-au facut luna martie a anului trecut de neuitat! Vreau sa stiti ca va respect, va citesc pe bloguri sau pe facebook  si va apreciez din toata inima.
 Pentru astazi am pregatit o prajitura de post cu zmeura/capsune

Ingrediente: 2 cani faina, 1 cana zahar, 1/2 cana ulei, 1 cana apa minerala, 1 plic zahar vanilat, 1 praf de copt, 4 linguri fulgi nuca de cocos, zmeura/capsune.
Cand masurati, folositi de fiecare data aceeasi cana. Eu aici am folosit una de ~200 ml.
Amestecam intr-un bol faina cu zaharul, nuca de cocos, zaharul vanilat, praful de copt si un praf de sare. Incorporam apoi apa minerala si uleiul. Amestecam usor cu lingura pana la omogenizare.
La sfarsit incorporam fructele amestecand usor.
Aluatul se toarna in tava de chec sau in forme de briose.
E o prajitura simpla, care nu necesita ample cunostinte in taina gatitului si care, pe deasupra, este si foarte delicioasa.
 
 
Pentru ca acest proiect a pornit de pe un blog culinar, in general imbratisarea este urmata de o delicatesa care sa-l/o incante pe cel/cea care o primeste, dar asta nu e o conditie obligatorie.
Insa, asa cum va spusesem, s-a cam ales praful ( si nu cel de copt) de toate proiectele mele. Daca insa aveti timp si disponibilitate sa trimiteti astazi o imbratisare catre cineva la cate tineti, va astept astazi aici linkul spre a-l include in parada pe care o voi publica incapand de maine, data la care predau stafeta cuiva probabil mai harnic decat mine.
Spor la scris! Spor la gatit! Spor la mancat! Spor la imbratisat!

joi, 12 martie 2015

Un gand de dimineata






"Copilul trebuie sa stie ca este un miracol , de vreme ce de la inceputurile lumii si pana la sfarsitul ei , nu a mai fost si nu va mai fi nici un copil asemeni lui."
Pablo Casals

 "Cea mai eficienta educatie pentru un copil consta in joaca lui cu lucruri frumoase."
Platon

sâmbătă, 7 martie 2015

Cantec femeiesc


 Am mai avut poezia asta aici, dar imi place sa mi-o amintesc, nu de alta, dar mi se pare ca datele povestii sunt eterne...

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".


Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
                                                
                                 (foto: facebook)
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
                                                             
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă                      
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
                                                     
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...
                               Adrian Păunescu

vineri, 6 martie 2015

Vineri

E vineri. Vineri inainte de 8 martie.
In casa sunt multe flori, multe culori si multe parfumuri.
Si foarte multe bomboane. La astea nu am voie, asa ca doar le privesc, ca si pe primele.
Fetele pregatesc de zor ceva secret, doar de le stiut.
Ar putea fi o zi aproape romantica, dar am cursuri inca cinci ore incepand de la 3. Si maine alte 8 ore.
Ah! si eu numai inimioare am in cap.
Dar nu ma las
Zi frumoasa sa aveti!

marți, 3 martie 2015

Mircea Vulcanescu

 Pe 3 martie (  sau 19 februarie pe stil vechi) 1904 s-a născut Mircea Vulcănescu. 
Puţini oameni despre care am citit au reuţit să mă  sensibilizeze aşa cum a făcut-o el. Am auzit prima dată despre acest om excepţional în liceu, prin '95-'96, când începuseră a se aflat tot mai mult despre intelectualii care au murit în temniţele comuniste. Mircea Vulcănescu m-a fascinat de la prima poveste pe care am auzit-o despre el şi am auzit multe, pentru că a fost un om extrem de virtuos. Povestea de mai jos nu e chiar prima, dar e o mărturie, referitoare la Mircea Vulcănescu,  care îi aparține lui Mircea Eliade și a fost scrisă în noiembrie 1967, la Chicago. Iată ce scrie Eliade:

             „Mircea Vulcănescu fusese dăruit cu toate darurile: era frumos, avea o sănătate de fier, nu fusese niciodată sărac, era înconjurat de prieteni şi admiratori, nu fusese încercat de nicio tragedie personală sau familială; triumfase întotdeauna şi pe toate planurile, chiar dacă uneori nu i se dăduse locul pe care-l merita. Dar era destul să-l cunoşti mai bine ca să-ţi dai seama că Mircea Vulcănescu privea toate însuşirile şi succesele lui ca pe nişte daruri ale Vieţii pe care le îngăduise Dumnezeu, şi că dacă ele i-ar fi fost retrase nu i-ar fi schimbat nici deplina încredere în viaţă, nici marea lui credinţă. Toate astea i se păreau de altfel fireşti. Căci, spunea, oamenii uită de obicei că darurile, ca şi încercările, vin tot de la Dumnezeu.

             Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii lui religioase. În câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a rămas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturisească, cu aceeaşi senină fermitate, credinţa şi încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti cu de-amănuntul, aici sau altă dată, viaţa pe care a trăit-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii.
             Pentru că ştim cum a murit!
             Iar ultimul lui mesaj din temniţă, adresat fiecăruia dintre noi, a fost acesta: „Să nu ne răzbunaţi!”.
 
           Iar dacă nu ştiţi totuşi cum a murit acela care a scris şi transcris de atâtea ori versul lui Rilke: Dă fiecăruia, Doamne, moartea lui!, povestea e aici: Mircea Vulcanescu a fost considerat de conducerea penitenciarului Aiud drept unul din stalpii rezistentei din inchisoare si prin urmare i-au aplicat cele mai grele torturi si dese izolari la crunta Zarca. Aceasta era o celula de exterminare, de 1/4 m, din beton, fara niciun mobilier, detinutii fiind nevoiti sa doarma direct pe beton. 
 Pe timpul iernii geamul Zarcii era tinut deschis intentionat, gardienii motivand ca geamul este stramb iar tamplarul trebuie sa vina.
Intr-un frig cumplit, fara mancare si apa, imbracati doar intr-o zeghe ponosita si dormind direct pe beton, supravietuirea tinea de ordinul miracolului. Au fost detinuti care au rezistat in aceasta stare si timp de trei saptamani.
Intr-una din astfel de izolari la Zarca a lui Mircea Vulcanescu, un tanar detinut nu a mai rezistat si s-a prabusit din picioare. Asistenta medicala i-a fost refuzata. Inca o noapte de dormit direct pe ciment i-ar fi adus cu siguranta moartea. Atunci Mircea Vulcanescu a facut o fapta demna de Pateric. Filozoful s-a asezat pe ciment si l-a culcat pe detinutul bolnav peste el.
Acesta avea sa-si revina, dar Mircea Vulcanescu se va imbolnavi grav de plamani, decedand pe 28 octombrie 1952. Avea 48 de ani si a lasat un testament simplu, dar care arata intreaga conceptie crestina de viata a lui Vulcanescu : "Sa nu ne razbunati!".
 
         A iubi aproape tău ca pe tine însuţi înseamnă că eşti legat de el prin solidaritate în suferinţă, prin comunitatea de soartă în păcat şi, că la bine şi la rău, nu există, în fond, mântuire numai mântuire pentru unul singur, ci numai mântuirea lumii întregi.  (Mircea Vulcănescu)

duminică, 1 martie 2015

Martisoare 2015 - piesele de rezistenta

Mărțișoare mama poartă,
Mărțișoare am și eu
Și cireșul de la poartă
Și întregul neam al meu.
Am o țară mărțișoară
Cu frumosul, surioară!

                  (Grigore Vieru)
mărţişoarele făcute de noi cu ghiocei
 cu fluturaşi
 
 cu dragoste
  O Primăvară De Excepţie!

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... duminică, 1 martie 2015.
Afară ... este frig şi mohorât. Nu e destul de dimineaţă încât să iasă soarele şi se vede că a plouat astă-noapte. Dar suntem optimişti, sperăm la o zi superbă!
Mă gândesc ... că a venit primăvara şi eu tot răcită sunt. A nu ştiu câta oară. De fapt, nici nu mă mir. Nu ştiu cum e situaţia prin oraşele voastre, dar aici la noi au fost şi câte 12-14 copii la şcoală dintr-o clasă întreagă. Restul stau acasă, răciţi cobză.
Din locurile de unde invatam ... din modestie, din simplitate, din tradiţie. Chiar am auzit zilele trecute un citat care mi-a mers la suflet: "E foarte simplu să fii fericit, dar este foarte greu să fii simplu." (Rabindranath Tagore)
Sunt recunoscătoare pentru că...  a venit primăvara!!!!
Din bucătărie...  nu prea am avut timp de mărţişoare dulci, ci doar mâncare obişnuită, de post pentru noi, iar pentru fete am mai făcut câte un orez cu lapte, câte o supică cu cărniţă, nimic deosebit :).
Cu ce sunt îmbracată...  pijamale comode.
Citesc... Gary Chapman, Iubirea ca un mod de viaţă.
Ceea ce astept (sper) ... să am o săptămână uşoară, cea care a trecut a fost plină de simulări la clasa a VIII-a, iar cineva, nu spun cine, a mai trebuit să corecteze simulările. Săptămâna aceasta e plină cu simulări pentru clasele a XI-a şi a XII-a. Deci, altă distracţie :))))
Ce mai meşteresc... mărţişoare şi alte minunăţii. La capitolul ăsta, promit să vă ţin la curent.
Ascult... cum sforăie cea mică.
În casa... e un moment de tihnă şi odihnă, fetele încă dorm, deşi cea mare a avut grijă să pună ceasul să sune la ora 6.00.Nu întrebaţi de ce, nici măcar în timpul săptămânii nu ne trezim la ora asta.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... în această perioadă este să îmi aleg o babă, adică una din primele 9 zile ale lui martie şi să sper că vremea va fi bună, bună.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... am avut o aniversare, finuţa mea cea mică a împlinit 7 anişori, iar astăzi suntem prinşi cu mărţişoarele.
Aici este o imagine (luată de pe net) pe care am gândit să o împărtășesc, că tot e sezonul:


iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.
Idee preluată de la Corcodusa
                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...
                                                           1 martie fericit!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.