vineri, 31 ianuarie 2014

2014 - Un an in zodia cancerului



          Astăzi începe anul nou chinezesc, în zodia calului de lemn. Optimiştii spun că va fi un an al victoriilor neaşteptate şi al romantismului, că se anunţă  un an excelent pentru afaceri, pentru improvizații, artificii și invenții, iar gurile rele spun că vor fi scandaluri, violenţe, conflicte, explozii, deoarece lemnul e un material combustibil. Anul Calului, spun cunoscătorii,  va fi un an prielnic pentru acțiuni concrete și pentru cei care leagă prietenii și se căsătoresc. Nu ştiu câte căsătorii vor fi, dar botezuri sigur se anunţă multe, cel puţin în cercul meu de prieteni.
            Aşadar e timp de noi rezoluţii...
            Ştiţi cum se spune: ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Cred că e un mod sugestiv de a arăta obsesia pe care o avem noi, oamenii de pretutindeni, pentru începuturi. În viaţă, ştie orice om care a intrat în contact cu înţelepciunea populară, este important să începi cu dreptul. Iar primul sfat pe care îl dă orice părinte copilului în prima zi de şcoală este „ai grijă să fii luat de bun de la început“. Începutul are întotdeauna o aură magică, vorba lui Matei Vişniec. Prima piatră de temelie a unui edificiu se sfinţeşte sau este pusă într-un cadru festiv, iar inaugurarea se face cu tăiere de panglică. Începutul e pur. Începutul e speranţă.
            Pentru noi, care suntem pe alt meridian născuţi, anul deja a început, deja a trecut prima lună din el, deja fiecare dintre noi şi-a făcut un calcul.
            Unii oameni au luat hotărârea să fie mai activi, să scadă în greutate, să mănânce sănătos, să sară cu parapanta, să se lase de fumat, să se apuce de scufundări, să meargă unde n-a mers neam din neamul lor şi tot aşa. Întotdeauna e loc de un vis nou, de o dorinţă proaspăt încolţită în ungherele minţii, de un imbold care nu te lasă în pace.
            Eu? Nu sunt o fană înrăită a rezoluţiilor de început de an, aşa că nici anul acesta nu a făcut excepţie. Cu atât mai mult cu cât anul acesta a adus o luptă nouă pentru mine.  Prima lună nu am început-o tocmai bine, să mă exprim cât de dulce pot. Prima lună am început-o  (de fapt, am continuat-o, ca să fiu mai precisă) în zodia cancerului. Şi nu, nu mă refer la rac. Aşa că... Anul acesta îmi doresc să trăiesc! Îmi doresc să îl termin! Pe el şi pe toţi ceilalţi care vor veni...
            Am văzut mai demult un film care se numea Ruj roşu pentru zile negre, iar fata de acolo, care lupta şi ea cu aceeaşi boală şi făcea şi trecea prin nişte momente de disperare, zicea că,  cu cât îi va fi mai rău cu atât îi va fi fusta mai scurtă, tocurile mai înalte şi rujul mai roşu. La început am zis că ăsta va fi şi modelul meu. Faza cu rujul însă nu m-a ţinut, ca orice minune respectabilă, decât vreo trei zile. Apoi... a dispărut rujul roşu şi au rămas doar zilele negre.
            Nu vreau să dramatizez, ştiu (chiar ştiu, vă rog să mă credeţi) că mă voi face bine, că nu voi muri (nu acum), că e boală pe care foarte multe femei au avut-o şi o au, că e comună şi plictisitoare şi nimeni nu mai tresare la un diagnostic de cancer, doar că sunt om. Sunt om şi mă doare. Şi nu pot să o tratez ca pe o răceală şi nici să îmi imaginez că pe vene îmi curge fericire purificatoare, oricât m-aş strădui. Şi chiar dacă sunt veselă şi optimistă şi merg la lucru şi zâmbesc (chiar şi fără ruj) şi sper că mă voi putea opera şi că totul va trece şi că va fi doar o perioadă urâtă de povestit nepoţilor ca bravură de tinereţe, nu pot să trec cu maximă uşurinţă peste perioadele în care abia mă adun de pe covoraşul cu floricele din baie, nu pot să uit toate zecile de doamne pe care le întâlnesc de fiecare dată, mereu altele, pe holul spitalelor, şi care fac chimioterapie de doi, de trei, de patru ani...
            Ştiu că între efervescenţa lui: „va trece, sigur va fi bine, nu e atât de grav, acum sunt atâtea medicamente şi atâţia doctori” şi convalescenţa celor n ani de chimio, cobalto, radio şi alte terapii deloc floare la ureche, în care enorm de multe femei îşi lasă/pierd/abandonează părul, genele, sprâncenele,  unghiile, sânii, frumuseţea, timpul, optimismul, anii, cu siguranţă adevărul este undeva la mijloc; cumva între agonie şi extaz.
            Am văzut zilele astea imaginea asta cu becul şi m-am regăsit atât de mult în ea. 
            Chiar atunci în primele zile, când într-o zi am aflat diagnosticul şi a doua zi am şi început chimioterapia şi toată lumea mă asalta cu zeci de informaţii, cu sute de sfaturi, iar eu stăteam şi ascultam pasivă, de parcă povesteau despre viaţa altcuiva, buna mea prietenă, Daniela, mi-a zis că a avut impresia că nu va apuca să mă vadă mobilizându-mă. Dar cum, necum, asta e singura şansă, să poţi avea atâta putere încât să te bagi singur în priză.
            E drept că uneori e mai uşor dacă o fac alţii pentru tine, să te ducă ei cumva pe braţe şi să facă ei ce e mai greu, e drept că uneori, chiar şi preţ de o microsecundă, speri să fie doar o greşeală de diagnostic, e drept că uneori închizi ochii şi speri să funcţionezi cumva, nu ştiu cum, aşa în stare de avarie, să nu fie nevoie să te mişti, să faci sau să simţi ceva, orice, dar întotdeauna forţa care te împinge, care îţi dă putere, care te aprinde, forţa aceea nebănuită stă în tine.
            Forţa aceea stă şi în mine, deşi se mai ascunde, se mai piteşte, îşi mai ia concediu probabil, dar revine când am nevoie de ea. Aşa că sper ca acesta să fie doar un prim episod (de folos poate şi altcuiva) din lupta unei femei cu cancerul ei. Din lupta acestei femei.


27 de comentarii:

  1. Multumesc, Adriana. La El nadajduim cu totii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne Ajută!
    Loredana, poate că sunt cam fără cuvinte...dar cu gânduri bune şi cu o certitudine în suflet că va fi bine. Ştiu că te vei băga singură în priză, ştiu sigur asta!
    Te îmbrăţişez!

    RăspundețiȘtergere
  3. Loredana te rog sa ma ierti! NU am citit printre randuri sau nu am citit randuri intregi in superficialitatea mea si nu am stiut, nu mi-am dat seama prin ce treci! Esti o femeie extrem de curajoasa si sustinuta de o familie deosebita si de multi prieteni. Sunt convinsa ca vei iesi invingatoare! Eu am doar un umar de oferit...oricand crezi ca o sa ai nevoie de el.

    RăspundețiȘtergere
  4. Va fi bine! Asa i-am zis si Ioanei,nu stiu daca iti mai amintesti,iar acum e studenta si in remisie totala! Dar trebuie si tu sa crezi,ea avea o vointa de fier si isi linistea mama spundu-i ca se va face bine!

    Cum trece nenorocirea asta de zapada merg la Sf Nectarie si iti trimit Mir de la Sfantul!
    Speranta la Domnul!Curaj!

    RăspundețiȘtergere
  5. Faptul ca te-ai hotarat sa impartasesti experienza arata cat esti motivata sa invingi...curaj si Doamne ajuta! Ane

    RăspundețiȘtergere
  6. De aseara, ma tot gandesc la tine si sper ca te tin picioarele si iti poti organiza timpul astfel incat sa mergi la Sfantul Maslu si la Sfanata Spovedanie cat mai des, Daca nu ai cum sa mergi, nu ezita sa chemi sa iti slujeasca Sfantul Maslu acasa, sa te spovedesti si sa te impartasesti cat de des te sfatuieste parintele tau duhovnic.

    Dupa ce am plecat de pe blogul tau, am citit:

    http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/2014/01/sfantul-efrem-cel-nou-un-prieten-care.html

    Putem si noi, cele care iti citim blogul sa citim in saptamana care urmeza, Acatistul Intampinarii Domnului, avand in vedere ca vom traversa in perioada 2-9 februarie acest Praznic.
    Te imbratisez cu drag!
    Doamne, ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Loredana imi pare tare rau. Mergii inainte cu credinta si incredere pentru ca Dumnezeu e mare. Fetele tale trebuie sa se bucure de mama lor mult timp de acum incolo.

    RăspundețiȘtergere
  8. In momente dintr-astea cu greu imi gasesc cuvinte... Sa iti dea Dumnezeu multa, multa, multa putere! Gandul meu bun se indreapta catre tine si te voi avea in gandul meu si in rugaciunile mele. Optimismul sa nu te paraseasca!
    Stiu ca tu esti un om tare bun si ai doi ingerasi frumosi si minunati asa ca sunt sigura ca Dumnezeu va avea grija de voi!
    Te pup cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  9. Loredana ma rog si eu Maicii Domnului Sfintului Nectarie si Sf Luca al Crimeii sa iti fie aproape in aceste clipe grele sa iti vindece boala cum numai ei stiu, tie si familiei tale putere si mingiiere de sus. Doamne ajuta

    RăspundețiȘtergere
  10. Loredana, imi pare rau sa aud ca treci prin asta. Suntem alaturi de tine si daca ai nevoie de ceva, sunt sigura ca toata comunitatea mamelor bloggerite iti va sari in ajutor. Nu esti singura, trebuie doar sa ne spui! Uite, daca vrei sa le citesti fetelor tale sa stie ca te vei face bine si sa inteleaga mai bine prin ce treci: http://www.scribd.com/doc/177703318/Mama-mea-are-cancer Te rog iarta-ma daca sunt prea indrazneata.

    RăspundețiȘtergere
  11. Loredana, un lucru e sigur, ca nu esti singura in lupta asta, ne gandim la tine si te pomenim in micile noastre rugaciuni. Ia-l, te rog, aliat in lupta asta pe Sf Nectarie. E grabnic ajutator! Pe tatal meu, bolnav de cancer, l-a luat in brate efectiv si ii e bine acum! Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
  12. Oricând ai nevoie de ceva, în lupta cu viaţa nu te sfii să spui limpede.Ştiu că în faţa suferinţei şi a bolii, fiecare este singur, însă contează mult suportul psihologic primit de la ceilalţi.Am o colegă care înainte de a naşte primul copil, a fost diagnosticată cu 13 noduli la sân, din care cel mai mare cât un ou de porumbel. A traversat toate procedurile, şi-a modificat complet alimentaţia- să nu râzi- şi-a schimbat soţul(divorţ, plus altă căsătorie dar din alte cauze, nu a cancerului), a scăpat şi a fost bine. Are băiat de 6 ani şi e foarte sănătoasă. Mă rog, astfel de cazuri ai tot auzit şi tu. Ca idee, te susţin şi te ajut dacă ai nevoie de ceva.

    RăspundețiȘtergere
  13. buna, ma numesc Cristina si sunt "veterana" in lupta cu cancerul :)
    prima data am trecut prin asta langa mama cand a descoperit ca are cancer la colon; dupa un an jumate am fost eu pacient descoperind un cancer la san, norocul meu intr-o faza incipienta; aveam 31 de ani cand am facut mastectomia si pt. mine totul e acum bine si iti doresc ca si tu sa ajungi in punctul in care sa poti spune asta
    daca vrei sa vorbesti cu cineva care a trecut prin asta putem sa luam legatura, sunt la dispozitia ta oricand vei dori (eu sunt din Bucuresti, e prima data cand intru pe blogul tau si nu stiu in ce oras locuiesti)

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu drag şi din suflet te îmbrăţişez şi am nădejde la Domnul că totul va fi bine, pentru mila cea mare a lui Dumnezeu şi pentru rugăciunile tuturor celor care te iubesc şi preţuiesc!
    Sus să avem inimile!

    RăspundețiȘtergere
  15. Am nădejdea toată la Bunul Dumnezeu că te va ajuta să treci cu bine peste această perioadă atât de grea.
    Cu tot sufletul te îmbrăţişez şi te port în gând!

    RăspundețiȘtergere
  16. Sunt fara cuvinte. Citeam la un articol anterior ceva legat de par si parca mi-a incoltit un gand dar l-am alungat repede, cum face omul cand vrea sa alunge gandurile rele... Ma rog la Dumnezeu sa te vindeci si sa treci cu bine de perioada asta dificila! Sunt alaturi de tine cu tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  17. Sfantul Porfirie, canonizat de curand, spunea ca medicii au fost de multe ori foarte aproape de a descoperi leacul acestei boli, insa Dumnezeu nu le-a ingaduit, pentru ca raiul este plin de oameni care au suferit de cancer. Asa ca trebuie sa te gandesti cum sa treci prin asta cu scopul de a ajunge acolo... Curaj si rabdare!

    RăspundețiȘtergere
  18. Vai, Loredana, am rămas mută. Citeam şi iartă-mă că atât de târziu, de visele de la început de an şi apoi...Nu ştiu ce să spun, decât că trebuie să te motivezi şi văd că ai şi început, pentru tine, pentru fete şi pentru viaţă. Nu, nu cred că lumea a devenit indiferentă, uite câte rugăciuni se vor spune ca să fie totul bine şi ca să-ţi fie vindecarea cât mai rapidă şi mai uşoară. Ne alăturăm şi noi, desigur! Îţi doresc putere, îţi doresc să găseşti forţa şi dacă putem face ceva, rosteşte un cuvânt.
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  19. I do not even know how I stopped up here,
    however I believed this put up used to be good. I don't understand who you're however certainly you're going
    to a famous blogger in case you are not already. Cheers!

    Feel free to visit my web-site - gamestop hours black friday

    RăspundețiȘtergere
  20. Draga mea,
    Va fi bine! NU exista alternativa si gata!
    Stefi

    RăspundețiȘtergere
  21. Of! Acum am citit. Te îmbrăţişez! Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  22. M-am intristat , abia ce am vazut bancul, apoi am cautat sa vad legatura...si am ajuns la postarea asta; Dumnezeu e mare, asa cred; mii de imbratisari fie ele si virtuale;roaga-te mult !

    RăspundețiȘtergere
  23. Loredana, te citesc de mult. Am si vorbit la un moment dat, aveam si eu un blog. Sunt foarte impresionata de puterea ta si iti doresc multa sanatate, sa te ajute Dumnezeu si sa iti dea putere sa treci cu bine peste aceasta incercare. Sunt sigura ca va fi bine pentru ca sunteti o familie plina de iubire si cu multa credinta in Dumnezeu.
    Imi permit sa te rog sa citesti despre hrana vie si cum poate ea sa ajute in videcarea cancerului. Sunt multe materiale pe internet pe acest subiect, pot sa iti recomand blogurile lui Mimi Walter, Olivia Steer sau Cristela Georgescu, dar sunt mult mai multe si cu siguranta utile. Sper sa te ajute!
    Te imbratisez cu drag, Luminita.

    RăspundețiȘtergere
  24. Nu pot sa cred!!! Scuza-ma, nu am mai citit de ceva vreme postarile tale dupa care am ramas inmarmurita cand am citit ultimul articol. Sa te ajute Dumnezeu si ma voi ruga pentru tine, sunt fara cuvinte!!! Esti o femeie puternica si vei iesi invingatoare din aceasta lupta, te imbratisez cu mult drag si ma voi gandi mereu la tine in rugaciunile mele!!! Aska

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.