vineri, 31 ianuarie 2014

2014 - Un an in zodia cancerului



          Astăzi începe anul nou chinezesc, în zodia calului de lemn. Optimiştii spun că va fi un an al victoriilor neaşteptate şi al romantismului, că se anunţă  un an excelent pentru afaceri, pentru improvizații, artificii și invenții, iar gurile rele spun că vor fi scandaluri, violenţe, conflicte, explozii, deoarece lemnul e un material combustibil. Anul Calului, spun cunoscătorii,  va fi un an prielnic pentru acțiuni concrete și pentru cei care leagă prietenii și se căsătoresc. Nu ştiu câte căsătorii vor fi, dar botezuri sigur se anunţă multe, cel puţin în cercul meu de prieteni.
            Aşadar e timp de noi rezoluţii...
            Ştiţi cum se spune: ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Cred că e un mod sugestiv de a arăta obsesia pe care o avem noi, oamenii de pretutindeni, pentru începuturi. În viaţă, ştie orice om care a intrat în contact cu înţelepciunea populară, este important să începi cu dreptul. Iar primul sfat pe care îl dă orice părinte copilului în prima zi de şcoală este „ai grijă să fii luat de bun de la început“. Începutul are întotdeauna o aură magică, vorba lui Matei Vişniec. Prima piatră de temelie a unui edificiu se sfinţeşte sau este pusă într-un cadru festiv, iar inaugurarea se face cu tăiere de panglică. Începutul e pur. Începutul e speranţă.
            Pentru noi, care suntem pe alt meridian născuţi, anul deja a început, deja a trecut prima lună din el, deja fiecare dintre noi şi-a făcut un calcul.
            Unii oameni au luat hotărârea să fie mai activi, să scadă în greutate, să mănânce sănătos, să sară cu parapanta, să se lase de fumat, să se apuce de scufundări, să meargă unde n-a mers neam din neamul lor şi tot aşa. Întotdeauna e loc de un vis nou, de o dorinţă proaspăt încolţită în ungherele minţii, de un imbold care nu te lasă în pace.
            Eu? Nu sunt o fană înrăită a rezoluţiilor de început de an, aşa că nici anul acesta nu a făcut excepţie. Cu atât mai mult cu cât anul acesta a adus o luptă nouă pentru mine.  Prima lună nu am început-o tocmai bine, să mă exprim cât de dulce pot. Prima lună am început-o  (de fapt, am continuat-o, ca să fiu mai precisă) în zodia cancerului. Şi nu, nu mă refer la rac. Aşa că... Anul acesta îmi doresc să trăiesc! Îmi doresc să îl termin! Pe el şi pe toţi ceilalţi care vor veni...
            Am văzut mai demult un film care se numea Ruj roşu pentru zile negre, iar fata de acolo, care lupta şi ea cu aceeaşi boală şi făcea şi trecea prin nişte momente de disperare, zicea că,  cu cât îi va fi mai rău cu atât îi va fi fusta mai scurtă, tocurile mai înalte şi rujul mai roşu. La început am zis că ăsta va fi şi modelul meu. Faza cu rujul însă nu m-a ţinut, ca orice minune respectabilă, decât vreo trei zile. Apoi... a dispărut rujul roşu şi au rămas doar zilele negre.
            Nu vreau să dramatizez, ştiu (chiar ştiu, vă rog să mă credeţi) că mă voi face bine, că nu voi muri (nu acum), că e boală pe care foarte multe femei au avut-o şi o au, că e comună şi plictisitoare şi nimeni nu mai tresare la un diagnostic de cancer, doar că sunt om. Sunt om şi mă doare. Şi nu pot să o tratez ca pe o răceală şi nici să îmi imaginez că pe vene îmi curge fericire purificatoare, oricât m-aş strădui. Şi chiar dacă sunt veselă şi optimistă şi merg la lucru şi zâmbesc (chiar şi fără ruj) şi sper că mă voi putea opera şi că totul va trece şi că va fi doar o perioadă urâtă de povestit nepoţilor ca bravură de tinereţe, nu pot să trec cu maximă uşurinţă peste perioadele în care abia mă adun de pe covoraşul cu floricele din baie, nu pot să uit toate zecile de doamne pe care le întâlnesc de fiecare dată, mereu altele, pe holul spitalelor, şi care fac chimioterapie de doi, de trei, de patru ani...
            Ştiu că între efervescenţa lui: „va trece, sigur va fi bine, nu e atât de grav, acum sunt atâtea medicamente şi atâţia doctori” şi convalescenţa celor n ani de chimio, cobalto, radio şi alte terapii deloc floare la ureche, în care enorm de multe femei îşi lasă/pierd/abandonează părul, genele, sprâncenele,  unghiile, sânii, frumuseţea, timpul, optimismul, anii, cu siguranţă adevărul este undeva la mijloc; cumva între agonie şi extaz.
            Am văzut zilele astea imaginea asta cu becul şi m-am regăsit atât de mult în ea. 
            Chiar atunci în primele zile, când într-o zi am aflat diagnosticul şi a doua zi am şi început chimioterapia şi toată lumea mă asalta cu zeci de informaţii, cu sute de sfaturi, iar eu stăteam şi ascultam pasivă, de parcă povesteau despre viaţa altcuiva, buna mea prietenă, Daniela, mi-a zis că a avut impresia că nu va apuca să mă vadă mobilizându-mă. Dar cum, necum, asta e singura şansă, să poţi avea atâta putere încât să te bagi singur în priză.
            E drept că uneori e mai uşor dacă o fac alţii pentru tine, să te ducă ei cumva pe braţe şi să facă ei ce e mai greu, e drept că uneori, chiar şi preţ de o microsecundă, speri să fie doar o greşeală de diagnostic, e drept că uneori închizi ochii şi speri să funcţionezi cumva, nu ştiu cum, aşa în stare de avarie, să nu fie nevoie să te mişti, să faci sau să simţi ceva, orice, dar întotdeauna forţa care te împinge, care îţi dă putere, care te aprinde, forţa aceea nebănuită stă în tine.
            Forţa aceea stă şi în mine, deşi se mai ascunde, se mai piteşte, îşi mai ia concediu probabil, dar revine când am nevoie de ea. Aşa că sper ca acesta să fie doar un prim episod (de folos poate şi altcuiva) din lupta unei femei cu cancerul ei. Din lupta acestei femei.


joi, 23 ianuarie 2014

de iarnă

Iarna este un moment de promisiune, deoarece nu există
atât de multe lucruri de făcut - sau pentru că acum putem să ne
permitem luxul de a gândi așa.

- Stanley Crawford

 mai multe imagini cu animale dragalase, culese din marea lume virtuala,  puteti vedea aici.

joi, 16 ianuarie 2014

Ce inseamna "virgin"?

 Pentru mamele de fete şi nu numai...
Pentru cei ce îşi complică existenţa cu răspunsuri complicate la întrebări simple...
Pentru cei cu simţul umorului...
O întrebare:

miercuri, 15 ianuarie 2014

Eminescu să ne judece

Din an în an sosesc mereu... să vă amintesc de un om special, care a influienţat viaţa atâtor oameni.
E din nou 15 ianuarie, Ziua lui Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naţionale.
Vă delectez şi cu un sonet, aşa ca de marţi dimineaţa,

cu o fotografie a mamei poetului, foarte frumoasă şi fragilă,
şi cu o melodie care să vă meargă la suflet:

O zi frumoasă!

luni, 13 ianuarie 2014

Lectura de blogger

             Pentru că toată lumea vorbeşte doar despre cărţi zilele acestea, nu aveam cum să trec peste provocarea Biblioteca Bloggerului Român, inițiată de Chinezu. Anul trecut nu am citit extraordinar de multe cărţi, adică nu chiar atât de multe pe cât aş fi vrut, foarte multe le-am recitit, multe au fost de specialitate, deci neinteresante pentru publicul larg, dar tot m-am îmbogăţit cultural cu ceva. Oricum, am citit cel puţin  de 10 ori câte 10, câte trebuie menţionate aici. Nu sunt specialistă în topuri, aşa că încerc o clasificare timidă ale celor care mi-au căzut în mână pentru prima dată şi mi-au cucerit inima şi preferinţele.

1. 100 de minuni ale Chinei - o carte splendidă, un atlas şi bogat frumos ilustrat, care oferă o cu totul altă perspectivă asupra Chinei. După ce o închizi, te apucă un dor de ducă iremediabil...
2. Trăirea creştină în familie  de Jay. E. Adams - o carte cu multe sfaturi practice, cu multe lecţii de viaţă, recomnadată tuturor membrilor familiei.
3. Manualul Prinţeselor de Hilke Rosenboom - e o carte pentru copii, în special pentru fetiţe, dar şi pentru mamele lor. Am citit-o pentru fete, dar mi-a plăcut şi mie, destul cât să o includ într-un top.
4. O fată după inima lui Dumnezeu de Eliyabeth George - face parte din aceeaşi categorie, ca şi precedenta.
5. Feminitate pusă deoparte  de Leslie Ludy- aceasta se încadrează mai mult în categoria cărţilor pentru adolescente. E o carte foarte frumoasă care încearcă, într-o lume nebună, să le ajute pe tinere să descopere modelul lui Hristos pentru viaţa lor. Adevărul e că, cele mai multe cărţi citite au fost pentru copii, dar mă rezum numai la câteva, să nu acaparez topul.
6. Viaţa pe un peron de Octavian Paler - e captivantă şi se citeşte foarte repede. Eu am citit-o într-o după-amiază de vară.
7. Familia Ortodoxă de Pr. Evgheni Şestun - o carte plină de sfaturi, cuvinte de învăţătură, îndemnuri de a păstra viaţa tradiţională de familie.
8. Blues pentru o pisică neagră de Boris Vian - o aveam de mult în bibliotecă, dar abia anul trecut i-a venit rândul să fie citită.
9. Îngeri şi insecte de A.S. Byatt - cartea unei autoare britanice care descrie cu o aplecare spre detaliu, cu o eleganţă foarte englezească, tenebrele şi candoarea psihilogiei feminine.
10. Urzeala Tronurilor de George R.R. Martin - aceasta intră în categoria 2013-2014, pentru că am găsit-o pe kindel-ul adus de Moşul.

Acestea fiind zise, voi ce ați citit în 2013?

vineri, 10 ianuarie 2014

Ah! timpul...

Astăzi despodobim...

Mâine-poimâine suntem toţi numai inimioare, apoi mărţişoare şi, până prindem de veste, decorăm cu ouă şi iepuraşi...

Jurnalul unei femei simple

Astăzi... 10 ianuarie, la prânz.


Afară ... Nu e foarte rece, dar e ceaţă.
Mă gândesc...că atunci "când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce eşti." Pr. Arsenie Boca
Locurile de unde învăţăm ... din mii de locuri...
Sunt recunoscătoare pentru... dragostea pe care o simt în fiecare zi în jurul meu...
Cu ce sunt îmbrăcată ... pantaloni şi o bluză.
Citesc... nişte povestiri istorice.

Ceea ce aştept ... un an bun. 
Ce mai meşteresc ... nu prea multe.
În casă... e doar fetiţa cea mare, care citeşte şi ea nişte povestiri.
Din bucătărie...nu miroase a nimic încă, că de acum mă duc să mă apuc de gătit.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta, e să privesc luminiţele bradului. Nu mă mai satur de "activitatea" asta şi încă nu am desfăcut bradul. Probabil astăzi sau mâine îl vom strânge.
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:
O săptămână uşoară şi frumoasă să aveţi!

miercuri, 8 ianuarie 2014

Leapşa despre cărţi

primita de la Mihaela :)
1. Prima amintire cu mine citind
E din clasa I. Îmi amintesc că stăteam pe soba bunicii şi citeam din Abecedar.

2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o
Nu-mi amintesc care a fost prima, dar obiceiul acesta, sa recitesc la nesfarsit cartile care mi-au placut, îl păstrez şi acum. În copilărie nu aveam acces la multe cărţi, aşa că recititul cărţilor a devenit obişnuinţă.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească
 Cred că depinde de fiecare copil în parte, dar în general basmele sunt cele care modelează caracterele.

4. Locul meu preferat de citit
Citesc oriunde. Vara prefer să fiu în aer liber.  Vara asta am luat o carte şi la mare. Nu am citit pe plaja, nici măcar nu am intenţionat, dar citeam pe balcon când dormeau fetele la amiază

 5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii
Folosesc semne de carte.

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare

Nu mi-am propus un număr.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o
Ultima carte primită cadou a fost Filocalia, volumul 12.

8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel
In general cred ca lectura mi-a schimbat foarte mult viaţa, mentalitatea, felul de a privi lucrurile, nu neapărat o carte anume. M-am gîndit de mai multe ori, dar nu cred că am o carte de căpătâi. Cărţile din seria Ne vorbeşte părintele Cleopa şi cele ale Înaltului Bartolomeu Anania au  o mare influienţă care se reflectă în viaţa de fiecare zi.


9. O carte care îmi place, dar care pare să nu placă nimănui.
Nu m-am întrebat niciodată cui îi place sau nu îi place cartea pe care eu o citesc.


10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare să o iubească.
Nici aici nu ştiu.

11. O carte care mă intimidează.
 Cele ştiinţifice.
12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi
  Eliade, Dostoievski, Tolstoi.

Acestea fiind zise, predau mai departe leapşa aceasta unor fete despre care cred că încă nu au primit-o: Aurelia, Nicol,  Catrinel, Corina şi Corina.

Poem pentru prieteni

Într-o zi atât de specială cum e cea de astăzi, vreau să vă ofer un poem (pe care l-am aflat de o prietenă tare dragă) vouă, prietenilor mei dragi. 

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti
.
Jorge Luis Borges

luni, 6 ianuarie 2014

Cum îmi selectez "ginerii"

Astăzi Paula a venit acasă de la şcoală cu un coleg care îi e tare drag şi care, momentan, e şi colegul ei de bancă. S-au jucat de-a muzicienii care încheiau tot felul de contracte şi cântau la tobe şi la chitară.
La un moment dat, ea zice:
  - Nu putem sta toată viaţa în rulotă! Trebuie să ne cumpărăm o casă!
La care el:
- Cu ce bani? Angajează-te tu!

Vă daţi seama că soacra, care zace în mine, l-a şi scos în clipa aia de pe lista eligibilă :)))))

duminică, 5 ianuarie 2014

Jurnalul unei femei simple

Astăzi... 5 ianuarie, seara târziu.
Afară ... Nu e foarte rece, dar e umed şi posomorât, la un moment dat chiar ploua.
Mă gândesc... că mâine deja ne împrăştiem ca puii de potârniche, fiecare pe la munca cui ne are.
Locurile de unde învăţăm ... din mii de locuri...
Sunt recunoscătoare pentru... toate momentele pe care le-am petrecut şi toţi oamenii pe care i-am avut mereu alături în toate zilele acestea şi nu numai...
Cu ce sunt îmbrăcată ... în pijamale.
Citesc... o carte cu diete dăruită de o prietenă şi Filocalia, de la altă prietenă dragă.
Ceea ce aştept ... un an bun. 
Ce mai meşteresc ... nimic zilele astea, că tot dintr-o sărbătoare în alta am dus-o.
În casă... fetele dorm, li se aude respiraţia regulată, iar soţul nu ştiu ce împachetează pentru mâine.
Din bucătărie...miroase a pizza cu fructe de mare. Ah! si eu sunt cu dieta. :(
Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta, e să privesc luminiţele bradului. Nu mă mai satur de "activitatea" asta.
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:
şi un citat, care deşi e vechi de mai bine de două mii de ani, e tot actual:
„Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat. Dar fericirea e aici, aproape.” — Horaţiu

Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:
O săptămână uşoară şi frumoasă să aveţi!

joi, 2 ianuarie 2014

La multi ani!

          Viitorul mă interesează foarte mult. Este locul unde am de gând să-mi petrec următorii ani de viață . – Woody Allen
            Un an bun, cu multe impliniri personale si profesionale sa aveti!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.