vineri, 30 august 2013

Jurnalul unei femei de ziua ei

Pentru astăzi (data/ora)... 30 august, la ceas de seară şi răgaz...
Afară ... e răcoare şi plăcut. Vecinii de alături se pregătesc de nuntă, aşa că de afară răzbat tot felul de sunete de voie-bună.
Mă gândesc ... că sunt o femeie norocoasă, cu un trecut "foarte complicat" ca să o citez pe înţeleapta mea fetiţă mare, cu un prezent senin şi bine aşezat în albia lui, şi care speră la un viitor tot mai frumos.
Din locurile de unde învaţăm ... de la însăşi viaţa noastră, cu bune, cu rele, cu frumoase şi minunate lucruri, dar şi cumplit de urâte clipe care ne mai răscolesc din când în când inima. De la tot ce ne înconjoară, de la tot ce nu ne doboară, de la tot ce nu ne face înţelepţi, deşi unele guri spun că aşa ar trebui.
Sunt recunoscătoare pentru ...  că până acum viaţa a fost destul de bună cu mine. M-a zgâlţâit foarte tare la început, m-a călit ca pe un spartan, m-a rănit şi m-a sfărâmiţat in mii de bucăţi, m-a făcut să nu (mai) reacţionez decât la lovituri de topor, m-a făcut la un moment dat să gândesc că "toţi cei care puteau să moară, mi-au murit". Şi totuşi, când totul părea un capăt de drum, mi-a arătat că abia e începutul, că inima sfărâmată şi risipită în zeci de cioburi se poate aduna, poate iubi, poate primi în ea suflete, gânduri şi poveşti despre care nici nu-şi putea închipui că i se pot ei dărui. Sunt recunoscătoare pentru că acum am pe cine iubi, am cine să mă iubească, am pe cine purta în inimă şi cine să mă poarte în inimile lor.  Sunt recunoscătoare că, atunci când am pierdut întreaga familie, am primit o nouă familie în dar. O familie unită prin legăturile de sânge şi o familie unită prin darul sfânt al prieteniei. Sunt recunoscătoare pentru că acum am cu adevărat motive să mă tem că aş putea pierde ceva.
Din bucătărie ...  brioşe cu zmeură, melcişori cu brânză şi măsline, o supă cu tăiţei, un tort în formă de inimioară pe care, numai mie cred că mi se putea îmtâmpla, l-am uitat în frigider şi nu l-am tăiat.  Dar şi mâine e o zi!
Cu ce sunt îmbracată ...  o rochiţă neagră..
Citesc ... felicitările primite de la prieteni, de la foarte mulţi prieteni cărora le mulţumesc din tot sufletul că îşi rup din toate ale lor ca să îmi facă mie zilele mai pline de nepreţuite clipe minunate.
Ceea ce aştept (sper) ... cele bune să se-adune...
Ce mai meşteresc ... la acest capitol doar soţul şi Paula excelează, ea face tot felul de faraoni în cutie, tot soiul de creatii Art Attack..
Ascult ... cu atenţie prin casă doar doar vom auzi hamsterul pe care tocmai l-au pierdut fetele. Sper să îl identificăm la timp, să nu păţească dragul de el ceva.
În casă ... e linişte.  Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună, ca să citez un poet preferat. Şi chiar e linişte. Nici măcar hamsterul nu se aude :)
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să gătesc pentru cineva care să se bucure de ceea ce am făcut.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... s-au cam aglomerat planurile, sunt o mulţime de treburi de terminat, dar sperăm să ne descurcăm cu bine, mai ales că începem weekend-ul cu o nuntă.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
  un buchet de flori pe care l-am primit ieri, de cealaltă zi a mea, cea din suflet, nu din buletin, de la nişte prietene bune, inimoase, care ştiu că mă poartă în gândul şi-n inima lor.
Un weekend frumos să aveţi!

vineri, 23 august 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 23 august, la prânz. Acum, când scriu data, îmi dau seama că e  o zi cu importanţă istorică, dar cum nu mai defilează nimeni pe străzi, e cam uitată şi nesărbătorită.
Afară ... e plăcut. Tocmai am făcut o plimbare prin răcoarea dimineţii şi a fost tare bine şi plăcut.
Mă gândesc ... că timpul trece tare repede. La începutul vacanţei, dacă mă întrebai ce planuri am, le înşiram pe nerăsuflate, ca un arc ţâşnit din resort, acum sunt ceva mai potolită.
Din locurile de unde învaţăm ... câteodată din propria viaţă, câteodată din viaţa altora, câteodată nu învăţăm nimic, indiferent cât de bine ne-ar fi "predată" lecţia.
Sunt recunoscătoare pentru ...  că până acum a fost vara visată.
Din bucătărie ...  doar o supă cu tăiţei, că e preferata fetelor. Săptămâna trecută m-am întrecut pe mine, saăptămâna aceasta iar s-a lucrat la gaz  vreo două zile şi mi s-a mai diminuat cheful.
Cu ce sunt îmbracată ...  o rochiţă deschisă la culoare.
Citesc ...  Feminitate pusă deoparte, de Leslie Ludy.
Ceea ce astept (sper) ... să primesc un cadou frumos de ziua mea. O iau aşa, din vreme, să aibă timp să se prindă ideea :))))
Ce mai meşteresc ... la acest capitol mai mult am început decât am terminat, dar perseverez.
Ascult ... violoncelul Paulei.
În casa ... suntem doar noi fetele.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... încă nu le-am făcut..
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
  pentru că mi s-a părut atât de haioasă şi merge de minune cu fondul sonor pe care mi-l asigură întâia mea născută :)
şi încă una de aici, într-o notă ceva mai romantică.
Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:
Un weekend frumos să aveţi!

luni, 19 august 2013

un gând

                    ”Femeile sunt de două categorii: unele sunt mai ales mame, altele iubite. Dacă le compari cu anotimpurile, femeia mamă este ca anotimpul ploilor, îți dă hrană, te potolește, îți înlătură toate lipsurile, te mulțumește prin sacrificiile sale proprii. Iar femeia iubită este ca primăvara, misterul ei e de nedestăinuit, farmecele ei sunt dulci și nelinștea ei îți trezește valuri în sânge.” 
                                                Rabindranath Tagore

miercuri, 14 august 2013

La Nicula colo-n deal

La Nicula colo-n deal
In frumosul nostru Ardeal...
sau cum arată o cu totul altfel de excursie cu cortul
 
   In mijlocul codrului
Şade Maica Domnului.

        (Imaginile au fost făcute astăzi şi sunt luate de pe site-ul Radio Renasterea)
 Şade Maica si asteaptă
Caci spre mila ei se-ndreaptă,
Tot poporul credincios
Şi cu trenul şi pe jos.

luni, 12 august 2013

Prima excursie cu cortul

Sambata dimineata, dupa o scurta vizita in  pod, sotul meu  venit cu ideea unei excursii cu cortul, pe principiul: daca tot l-a descoperit, macar sa il folosim.
Noi nu mai fusesem cu cortul de cand eram foarte tineri si mergeam cu el la Costinesti. De atunci a stat bietul de el exilat in pod, unde a asteptat cuminte sa ne revina dorul de duca, de duca din aceea spontana, fara griji, fara asteptari, doar cu multa bucurie si pofta de viata. Dupa aproape 10 ani de cand a tot stat singurel in pod, a apucat in sfarsit sa ne cunoasca si copiii.
Bucuria lor a fost deplina. Atat au asteptat, sa zicem ca vrem sa mergem. Nici nu iesisem bine din pijamale, cand a venit el cu ideea, dar in mai putin de doua ore eram cu bagajele in masina, porniti spre aventura.
O vreme am zburat pe deasupra muntilor, in cautare de un loc pe masura asteptarilor

Evident, atunci cand am renuntat la zbor (si la masina), tot greul l-a dus tati, noi doar ne chicoteam si-l radeam pe la spate.
Am gasit un loc frumos, pe malul unui raulet linistit, unde am campat. Am gasit si niste vecini de cort tare draguti, care ne-au ajutat cu o pompa, ca altfel ne dadeam sufletul pana umflam salteaua. Dar nu doar pompa am primit, ci si un fundal sonor pana pe la 2 dimineata (asigurat de alti vecini), dar muzica a fost buna si bine venita. Iesind prima data cu fetele la cort, nu am indraznit sa ne izolam, ci ne-am oprit acolo unde am mai vazut cateva corturi.
Am prins si o ploita de vara, dar cortului i-a placut; s-a imbujorat si el si i-au revenit culorile.
Dimineata  ne-am trezit in cort cu vreao 75 mai multi decat ne-am culcat. Toti ceilati aveau deja cafeaua bauta si luau micul dejun. Acesta era halvita unei anume fetite mai mari care o pusese intr-o hartiuta langa usa, nestiind ca in imprejurimi sunt o multime de pofticiosi si pofticioase. Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, ne-au invadat furnicile.
Apoi am pornit intr-o alergare usoara, nu ca sa scapam de ele, ci ca sa ne ventilam plamanii.
Ne-am masurat cu muntele.
Si am inotat alaturi de pestisori.
Apoi am aflat ca trebuie sa plecam acasa si am fost foarte dezamagite. Daca era dupa noi, acolo am fi stat pana pe 15 septembrie, daca nu si mai mult...
Dar avem promisiunea lui tati ca vom mai face asemenea iesiri. Momentan avem mai multe planuri decat zilele verii.
Voi ce v-ati propus sa faceti de Sf, Maria? Ne intalnim undeva?

vineri, 9 august 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 9 august, la ceas de seară.
Afară ... este o căldură înăbuşitoare. Peste 35 de grade.
Mă gândesc ... că n-ar strica să plouă. O poaie de vară, cu bulbuci.  Se vede că mai mult visez decat gandesc, dar asta e.
Din locurile de unde invatam ... câteodată din propria viaţă.
Sunt recunoscătoare pentru ...  că fetele sunt fericite.
Din bucătărie ...  doar un compoţel de mere m-am învrednicit să fac. Pe vremea asta, aragazul nu e prietenul meu cel mai bun.
Cu ce sunt îmbracată ...  o fustiţă şi un maiouţ subţire.
Citesc ...  Trăirea creştină în familie, de Jay Adams.
Ceea ce astept (sper) ... să se schimbe vremea. Nu vreau să fie rece, doar respirabil.
Ce mai meşteresc ... momentan doar adun idei.
Ascult ... cum cântă Georgia. E tare haioasa. O imită în toate pe surioara mai mare şi, cum cântecul preferat al familiei e Perfect fără tine, cântă şi ea cât o ţine gura: "nu mă doare, draga mea, draga mea"...
În casa ... cea mare se uită cu tati la un film, cea mică desenează lângă mine şi cântă.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nu avem nimic concret, dar noi nu suntem greu de urnit, dacă e cazul în jumătate de oră suntem cu bagajele la uşă.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 pentru că mi s-a părut atât de haioasă, e în ton cu anotimpul, dar şi cu starea mea de spirit
şi încă una de aici, care, pe lângă răcoare, are şi o doză de nostalgie...
Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:
Un weekend frumos să aveţi!

joi, 8 august 2013

Umor de sezon


Un ardelean şi un oltean în tren.
Ardeleanul îl serveşte cu o pălincă pe oltean, la care olteanul zice:
 - Măi, nene, să ştii că  şi eu am făcut anul ăsta o pălincă super, de 38 de grade.
La care ardeleanul zice:
 - Mă ficior, d-apăi aia-i febră, nu pălincă!

miercuri, 7 august 2013

Teodora

Astăzi e ziua ei. Ziua ei de nume.
Astăzi e ziua când nu o cheamă Paula, doar Teodora.
E tare mândră şi fericită.
Ziua pe care o aşteaptă de ceva vreme şi pe care o tot pregăteşte. De câteva zile întreabă: "Ştii ce e in 7?", noi  răspundem mereu "miercuri", dar ea nu se dă bătută.
"Anul trecut, de Sfânta Teodora, am avut cel mai bun tort din viaţa mea. Ai uitat?" Nu, nu am uitat. Caut soluţii să fie şi anul ăsta cumva memorabil. Caut...
Tortul de anul trecut a arătat cam aşa
 

dar a fost special pentru că a văzut cum se face, l-a aşteptat cu drag, a fost minunată atmosfera din jurul lui.
La urmei urmei, ceea ce trăim/simţim face ca tortul/totul să fie dulce.

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.