duminică, 30 iunie 2013

Imprumutul, boala grea

"Două mere, două pere, ce se dă, nu se mai cere."

Discuţie mamă-fiică despre cum a fost primul an şcolar:
Mami, cred că la noi în şcoală este o boală gravă?
Ce boală?
Boala de împrumut.
???
Şi cred că e foarte contagioasă, se răspândeşte rapid.
Şi cum se manifestă?
Toţi copiii împrumută.
Şi ce te deranjează?
Ei îşi uită lucrurile lor acasă şi tot timpul cer şi chiar iau din penar sau din ghiozdan fără să ceară voie, îţi dai seama? Dar nu asta mă deranjează?
Dar ce?
Că le strică şi nu le mai dau înapoi.

Deh! Unele obiceiuri se formează de când sunt oamenii mici şi se perfecţionează prin exerciţiu şi perseverenţă, nu-i aşa?

Concluzia asta am păstrat-o pentru mine, cu ea am continuat într-o notă optimistă ( deşi, între noi fie vorba,  era puţin necăjită că până şi fetiţa cu care se înţelege mai bine îi tot împrumută şi îi distruge picul), până am alunecat în discuţia despre ce vrea să viseze în noaptea asta.
Somn dulce şi vouă! Şi la cât mai puţine împrumuturi!

Ratuste pe lac

De când a început vacanţa, în fiecare zi Paula vine cu  o nouă idee de meniu. Tot felul de prăjituri, tot felul de bunătăţi, care mai de care mai apetisante, le scoate de prin toate revistele şi vrea să le facem împreună.
Una dintre ele: Răţuşte pe lac.

Ingredinte: 8 ouă, 2 cartofi mici, 50g brânză dulce (noi am pus sărată), 1 morcov mic, 1 castravete murat, câteva frunze de mărar sau pătrunjel, 2-3 măsline, scobitori.
Mod de preparare:
Se fierb ouăle să fie tari, apoi se curăţă de coajă. Se curăţă morcovul şi cartofii şi se fierb separat, în apă cu puţină sare.
Cartofii se zdrobesc şi se amestecă cu brânza. Dat fiindcă brânza noastră era deja sărată, nu a mai fost nevoie să adăugăm sare în plus. Din această compoziţie se modelează capul răţuştelor, care se prinde de trupul-ou cu ajutorul unei jumătăţi de scobitoare.
Pentru cioc se folosesc fâşii mici de morcov, iar pentru ochişori se folosesc măslinele. Reţeta originală recomanda boabele de piper, care, sunt convinsă, că pe un platou oficial  arată mai bine, dar fetiţa mea a avut o idee mai comestibilă şi mai recomandabilă copiilor.
Pentru aripioare se crestează puţin oul pe lungime, în ambele părţi şi se introduc în crestături rondele de castraveţi.
Pentru coadă se înfing frunzuliţe de pătrunjel sau mărar. Noi nu am avut atunci nici de-un fel, aşa că am folosit  frunzuliţele florii de tei.
 
  Arată bine şi pe o masă de sărbătoare şi pe una de fiecare zi.
Poftă mare!

vineri, 28 iunie 2013

Jurnalul unei femei simple

Jurnalul unei femei simple.

Pentru astăzi (data/ora)... 28iunie, 2013, la ora prânzului.
Afară ... e răcoare şi foarte plăcut.
Mă gândesc ... că pentru copii facem tot felul de lucuri, pe care nici nu le puteam imagina înainte. Recordul acestei săptămâni: am acordat un violoncel prin indicaţii telefonice.
Din locurile de unde învăţăm ... de peste tot şi de la fiecare.
Sunt recunoscătoare pentru ... toate momentele frumoase pe care le trăim.
Din bucătărie ... săptămâna aceasta  a fost dedicată reîmprospătării cămării. Noroc că a fost o săptămână răcoroasă şi ploioasă, că altfel nu o scoteam la capăt.  Soţul meu  a zis că îmi aduce câteva vişine şi s-a ţinut de cuvânt, mi-a adus într-adevăr vreo 20... de kg. Am avut şi pentru dulceaţă, compot, sirop, prăjitură şi câteva caserole puse la congelator. Ieri mi-a adus cireşe din care am făcut  mult compot şi o porţie de dulceaţă. Tocmai am terminat-o de pus în borcane.
Cu ce sunt îmbrăcată ... cu o fustiţă şi un tricou portocaliu.
Citesc ... când apuc, mai mult dimineaţa devreme şi sera târziu.
Ceea ce astept (sper) ... avem o vacanţă frumoasă, să putem să le facem fetelor o vacanţă frumosă.
Ce mai meşteresc ... cu atâta dulceaţă, nu a mai rămas timp de meşterit.
Ascult ... cum citeşte Paula o poveste. Încă citeşte cu voce tare, nu e obişnuită să citească în gând.
În casă ... doar vocea ei se aude.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să citesc.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... includ o paradă şi un specatacol de dansuri populare. Este ziua unei comune foarte apropiate de oraş şi avem o fetiţă tare implicată în activităţi.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 
Ideea jurnalului a pornit de la Taniusa, iar dintre fetele pe care le cunosc a fost preluată de CatrinelCorina, Anca, şi iar Corina.
 O zi frumoasă să aveţi!

miercuri, 26 iunie 2013

Traditional vs. modern

Cu ocazia serbărilor din ultima vreme, surioara mai mare a experimentat mai multe ţinute.
Pentru serbarea Abecedarului a avut o rochiţă adusă de iepuraşul de Paşte graţie naşei noastre de la Iaşi, care a avut grijă să-i trimită scrisoarea la timp.
Minunatele bucle sunt rodul muncii vecinuţei noastre, dar nu s-au bucurat de o prea mare apreciere din partea beneficiarei, deoarece nu-i plăcea deloc cum miroase fixativul.
Pentru următoarea serbare,deoarece avea spectacol de dansuri populare, am mers pe varinata tradiţională: ie, poale, catrinţă şi brâu, toate ţesute şi cusute manual. Doar povestea iei e ceva mai complicată.  Ea are trei ii. Una tradiţională, cu floricele roşii, dar cu mâneci lungi şi din pânză groasă. Cum în ziua aceea termometrul din maşină arăta 36 de grade,  ia noastră autentică era exclusă. Cea de-a doua e pe un fel de pânză topită, dar cu floricele albastre, care nu se asortau cu poalele ei înflorate. Astfel că am mers pe varianta a treia, ia stilizată, cumpărată din mall.
Aşa se face că la poalele noastre cusute cu floricele am avut ie H&M.
Şi pentru că tot a fost ziua iei, am să vă arăt o ie tradiţioanlă, pe care am purtat-o tare demult, când eram în anul întâi de facultate şi am mers în satul (lui) Coşbuc la festivalul Nunta Zamfirei.

Pentru că nu m-am complicat să scanez fotografia originală, am făcut o fotografie după fotografie (deci fiţi îngăduitori), că pe atunci se făceau pozele pe film. Deh! vremuri apuse...

luni, 24 iunie 2013

Zi de mare sarbatoare

Astăzi e zi de mare sărbătoare. 
Întotdeauna pe 24 iunie se sărbătoreşte Nașterea Sf. Ioan Botezătorul şi Aducerea moaștelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava ( în calendarul ortodox), motiv pentru care astăzi la Suceava e zi de hram şi întregul oraş e în sărbătoare.

Iar azi e şi Sfânta Treime, zi care de câţiva ani a fost aleasă  în rândul zilelor naţionale, motiv pentru care bugetarii sunt liberi.
Tot azi e şi lăsatul secului pentru postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sărbătoare ce va fi la sfârşitul săptămânii, prin urmare nu e un post prea lung.

Astăzi sunt şi Sânzâienile sau Drăgaica, cum se numeşte în unele părţi ale ţării, motiv numai bun de a spune La mulţi ani celor care poartă acest nume! Întotdeauna mi s-a părut că Sânzâiana e un nume foarte interesant, în primul rând că te poţi sărbători de  mai multe ori pe an, de ziua ta, de Florii şi de Sânzâiene.
 De Sânzâiene culegeam întotdeauna florile cu acealaşi nume şi făceam din ele o coroniţă. De asemenea se zice că ziua e propice pentru a culege plante de leac. 
Şi tot în această minunată şi însorită (la noi) zi e şi Ziua Universală a iei.
Vă la în compania unei mici ţărăncuţe şi promit că revin asupra subiectului ie.

O zi minunată să aveţi!

sâmbătă, 22 iunie 2013

Premiul I cu coronita

Când eram în clasele mici nu am luat niciodată coroniţă. Am fost mereu a doua. Locuind într-un sat mic, premiul nu se dădea exclusiv pentru competenţele elevului, ci mai interveneau întotdeauna alte interese de ordin administrativ-economic, primau relaţiile de încuscrire şi cumetrie. Mi-aduc aminte şi acum, când am fost făcută şefă de pioneri, când mi-a înmânat şnurul acela ce se purta peste uniformă, doamna învăţătoare mi-a spus să ţin secretul  o vreme, până se liniştesc apele. Cum coroniţa nu se putea primi în secret, prin urmare nu am primit-o.  Dar asta nu înseamnă că nu mă bucuram de ea şi că nu îmi plăcea să o fac.
Una din cele mai frumoase amintiri legate de 15 iunie e întotdeauna legată de imaginea în care, dis de dimineaţă, porneam la jumulit grădinile vecinilor, în căutare de flori. Bunica mea avea gladiole si ochiul boului, flori ce nu erau încă înflorite, aşa că mergeam mereu să ne milogim pe la cine puteam şi noi. Iar coroniţa era întotdeauna superbă.
Marţi, la prima serbare, am aflat că va trebui să facem şi noi coroniţa pentru premiantă. Asta da treabă. Nu mai făcusem una de când eram copilă ca şi ea. Iar emoţiile au fost cam tot pe acolo.
Cum tati lucra, coroniţa a picat în grija mea, deşi nici tati nu s-a putut abţine şi a adus şi el o coroniţă din crini.
Acesta e coroniţa făcută de mine
Iar aceasta de soţul talentat
La scoală, printre alţi copii




Până la urmă am dat a doua coroniţă doamnei invăţătoare, că şi ea a fost în clasa I şi o merita pe deplin.

Nu putea lipsi nici mezina, şi ea e premianta familiei, chiar dacă la grupa mică.
Cam asta a fost povestea coroniţei noastre. Abia aştept să vă povestesc şi despre următoarele.

vineri, 21 iunie 2013

Jurnalul unei femei simple


Pentru astăzi (data/hora)... 21 iunie, 2013, după-amiaza.
Afară ... e încă foarte cald. .
Mă gândesc ... că am avut o săptămână aglomerată, dar care s-a încheiat cu o zi tare frumoasă.
Din locurile de unde învăţăm ... de peste tot şi de la fiecare.
Sunt recunoscătoare pentru ... toate momentele frumoase pe care le trăim.
Din bucătărie ... supă, pepene, budincuţă, mâncăruri uşoare de vară.
Cu ce sunt îmbrăcată ... cu o fustiţă şi un tricou, nimic spectaculos.
Citesc ... o carte de didactică şi una de istorie literară.
Ceea ce astept (sper) ... avem o vacanţă frumoasă, să putem să le facem fetelor o vacanţă frumosă.
Ce mai meşteresc ... ehei! de data asta chiar am meşterit ceva. Am făcut o coroniţă pentru premianta familie. evident, nici tata nu s-a putut abţine, şi a făcut şi el două coroniţe, să fie el mai cu moţ. Aşa că toată lumea a avut câte o coroniţă.
Ascult ... maşina de spălat :) , ceea ce constituie o muzică destul de plăcută şi cam rar auzită, că în ultima vreme a simţit  şi ea nevoie de o vacanţă..
În casă ... începe să se facă cald.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să hoinăresc pe bloguri, să văd ce mai face şi mai scrie lumea.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... fetelor le-ar plăcea să se bălăcească. Noi încă nu avem niciun plan concret.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 

O zi frumoasă să aveţi!

joi, 20 iunie 2013

Doua filme pentru copii

Dintre filmele pentru copii ale acestei veri, pe care le-am văut şi care ne-au plăcut, aş vrea să menţionez Epic. Regatul secret şi Barbie în The Pink Shoes.
 EPIC. REGATUL SECRET este o aventură-comedie 3D care ne prezintă o lume fantastică. Fiind realizat de creatorii filmelor Epoca de gheaţă şi Rio (filme ce se află în topul preferinţelor noastre şi la care ne-am uitat cu multă plăcere, de mai multe ori), REGATUL SECRET spune povestea luptei continue dintre forţele binelui, care menţin lumea naturală vie, şi forţele răului, care doresc să o distrugă.
Când o adolescentă se trezeşte transportată în mod magic într-un univers secret, ea se înconjoară de o echipă de elită de războinici şi de un grup de personaje comice, ireale, pentru a-şi salva lumea lor... şi a noastră.
Filmul e bazat pe o carte pentru copii scrisă de William Joyce şi beneficiază în distribuţie de nume mari ca  Colin Farrell, Josh Hutcherson, Beyoncé Knowles, Amanda Seyfried, Steven Tyler, Pitbull....
Mie mi-a plăcut în mod deosebit pentru că, dincolo de povestea fantastică, filmul spune povestea unei familii, o familie din care mama a plecat atunci când tata era tot mai convins de existenţa unor fiinţe misterioase şi petrecea tot mai mult timp căutându-le. Prin urmare filmul urmăreşte şi relaţia tată-fiică, prezentând-o foarte frumos, un pic idilic pe alocuri.

Un alt film, văzut chiar aseară, a fost Barbie în The Pink Shoes. Dacă vă plac filmele cu acest personaj, atunci nici acesta nu va face excepţie, fiind un film despre prietenie, despre puterea de a schimba lucrurile şi a-ţi împlini visele,  un film cu mult balet, multe melodii clasice şi multă atitudine pozitivă.

Vizionare plăcută să aveţi!

marți, 18 iunie 2013

Ultima saptamana de scoala

          E ultima săptămână de şcoală şi se simte. De câteva zile o ducem din serbare în serbare. Dacă nu sunt ale noaste, sunt ale altora, şi tot sunt. Ne-am obişnuit cu distracţia. Tot dintr-un cântecel într-o poezie o ţinem. Şi mai avem aşa până la sfârşitul lunii. Da, al lunii. Bine că nu e al lumii, că uneori e aşa de cald de crezi că ne vom topi cu toţii.
           Până vineri încă mai avem serbările noastre: astăzi, mâine şi vineri e premierea. La sfârşitul lunii sunt ceva zile festive la care cea mare participă cu dansurile populare, apoi gata, e timpul să vină  vacanţa.
          Dar până atunci vreau să vă arat neapărat ceva superb, ce am văzut pe net.
 
         Astea sunt din ciclul: să-ţi faci iarna car şi vara sanie, că nu ştiu cine stă acum să croşeteze, dar zău că sun frumoase.
         Răcoare multă vă doresc!

sâmbătă, 15 iunie 2013

Jurnalul unei femei simple

 Dacă e sfârşit de săptămână, e timpul pentru jurnal.
Pentru astăzi (data/hora)... 15 iunie, 2013.
Afară ... e soare şi senin şi cred că ar fi bine să ieşim la plimbarea de seară. .
Mă gândesc ... că abia acum, când am scris data aici, mi-am amintit de Eminescu.
Din locurile de unde învăţăm ... de la toţi oamenii din jur.
Sunt recunoscătoare pentru ... toate momentele frumoase pe care le trăim.
Din bucătărie ... nu vine momentan niciun miros, am gătit de dimineaţă, acum e linişte acolo.
Cu ce sunt îmbrăcată ... cu o fustiţă şi un tricou, nimic spectaculos.
Citesc ... o carte de didactică şi una de istorie literară.
Ceea ce astept (sper) ... să se facă sănătoasă surioara mai mare, să poată fi veselă şi tonică la serbarea de marţi şi la spectacolul de miercuri.
Ce mai meşteresc ... eu nimic, dar asta nu e o noutate. Al meu soţ, însă, tocmai a terminat de făcut o minunăţie de gărduleţ pentru grădinuţa din faţa casei. S-ar putea să meşteresc şi eu ceva curând, în sensul că va trebui să îl vopsesc.
Ascult ... violoncelul Paulei.
În casă ... fiecare are acum o activitate a lui.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să stau şi să fac planuri cu soţul. Chiar dacă ştiu că unele sunt ceva mai fanteziste, mă relaxează şi mă binedispune faptul că vizualizez pozitiv viitorul.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... e să o doftoricim pe cea mare, să înceapă cu bine săptămâna.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 
 Îmi place pentru că îmi aminteşte de locul în care îmi petrec vara. E exact aşa: cu zidul de piatră, calea ferată alături, strada puţin stricată. Diferenţa e că pe zid nu sunt maci, doar zmeură.

O zi de vineri

          Ieri  am ieşit la o plimbare prin oraş. Surioara mai mare se plângea că o doare capul, aşa că am schimbat un pic decorul, cu gând că îi va fi mai bine dacă mergem să ne relaxăm străbătând străzile la pas şi distrându-ne din te miri ce.
          În centru este festivalul îngheţatei. Nu ştiu precis dacă asta e denumirea oficială, dar sunt multe firme prezente, multă îngheţată şi mulţi copii. Cum am ajuns au venit nişte tineri tare drăguţi, costumaţi, care ne-au întrebat dacă nu dorim să participăm la un concurs de aruncat cercuri pe răţuşte. N-a dorit. Însă a fost entuziasmată când a auzit de un  concurs de desene.
          Eu, ca mama, întreb: Te-ai hotărât ce desenezi pentru concurs?
          Ea: Nu desenez pentru concurs. Eu desenez că îmi place să desenez.
         Touche! Întotdeauna ştie ce să spună, copilul mamei înţelept. Am lăsat-o în pace, să deseneze ce vrea ea.
          Din nefericire, se tot rupeau vârfurile creioanelor. Aveau acolo nişte culori de toată minunea, cum dădeai de două ori cu ele, cum se rupeau, iar la ascuţit la fel, se rupeau într-una. Nici ascuţitoarea nu era mai de Doamne ajută, am venit acasă cu o bătătură pe deget de la ea. Câţiva copii se plângeau că se tot rup culorile. A mea: Poate că aşa trebuie să fie. Culorile astea sunt o provocare pentru noi. Cum să nu pupe mama pe ea de fetiţă optimistă care vede mereu partea plină a paharului? A şi făcut faţă cu brio provocării. A luat premiul I şi a câştigat un superb set de bricolaj de la D-Toys. Nu aveau cei de acolo culori bune, dar aveau premii frumoase.
          Am mai stat un pic pe acolo, am mai făcut câteva desene, am primit îngheţată pentru ele şi am venit acasă. Când am ajuns, cea mare din nou a început că a doare capul, deşi între timp îi dădusem ceva pentru durere. Când a plusat cu o durere de ureche, am luat copilul serios la purecat. Staţi liniştiţi, e doar un fel de a spune. Nu, nu am găsit pureci :))), ci doar o amigdală cu puroi pe ea, umflată şi lipită de omuleţ. Prea târziu să ne mai pară rău pentru îngheţată.
          După ce am dat-o un pic cu albastru de metil în gât, am purces spre un centru de permanenţă, la recomandarea medicului de familie, care a zis că e musai să o vadă un medic. Tot drumul cea mică a cântat adresa. Când am ajuns acolo, ea încă mai cânta, fapt ce l-a cucerit pe  tipul tânăr care a întâmpinat-o călduros.
          Este bolnăvioră fetiţa mică? o întreabă el. Nu fetiţă mică, zice ea. Georgia. Şi apoi continuă foarte serioasă: Sunt bolnavă, zice apăsat cu o voce gravă. Tipul foarte serios şi el, vădit mişcat de gravitatea bolii, se lasă în genunchi să fie la acelaşi nivel cu codiţata grav lovită de o maladie necunoscută. Şi ce te doare? Mâna, spune ea foarte convinsă. Apoi începe să-şi răsuflece mâneca peste cot să-i arate sursa durerii, cele două aluniţe ale sale, pe care le artă la toată lumea, ori de câte ori vine vorba de durere sau suferinţă. Mă rog, nu-i ia mult timp tipului să se dumirească că nu puştoaica cu codiţele în vânt e pacienta, deşi nici ea nu a scăpat fără un control amănunţit, şi să consulte surioara cea mare, care între timp zâmbea pe sub mustăţi văzând isprăvile surioarei mai mici. Până la urmă,  adevărata suferindă s-a ales cu un diagnostic: amigdalită pultacee, şi cu un verdict: fără îngheţată, doar antibiotic. 
         O sâmbătă frumoasă să aveţi!

vineri, 14 iunie 2013

Nokia forever!

Cea mai hazlie reclamă pe care am văzut-o în ultima vreme. Când cred că le-am văzut pe toate, întotdeauna mai apare ceva surprinzător.
Distraţi-vă şi voi, că tot e vineri.


 Totuşi, dacă aveţi vreo nuntă în weekend, mai bine ţineţi tentaţiile în frâu. :)

joi, 13 iunie 2013

Înalţarea Domnului

Înălţarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numită în popor, se sărbătoreşte, în fiecare an, la 40 de zile de la Paşte, de fiecare dată joia, şi reprezintă ultimul eveniment din viaţa pământească a lui Iisus Hristos.
In aceasta zi crestinii se salută cu "Hristos S-a inaltat!" si "Adevarat S-a inaltat!".
 IPS Bartolomeu Anania afirma că noi folosim acest salut fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Şi afirma că noi sărbătorim Paştile cu asertiunea "Hristos a înviat!", la care ni se raspunde cu confirmarea "Adevarat, a înviat!", pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptată cu îndoieli şi necredinţă. In vreme ce Înalţarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumină, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Din acest motiv in cartile noastre de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la Sfintele Paşti.
Hristos S-a inălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, in văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea desparţirii.
In popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut, al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Ziua este, totodată, şi sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română.
Şi tot astăzi, e ultima zi în care se mănâncă pască şi ouă roşii.
O zi minunată să aveţi!

miercuri, 12 iunie 2013

Între real şi ireal

Aşa arată în realitate:

O ştiţi, e celebra Beyonce, o femeie frumoasă, faimoasă, voluptoasă.
O femeie cât se poate de reală şi de realistă.
O femeie la care râvneşte jumătate din populaţia masculină a planetei. Cealaltă jumătate... nu a văzut-o incă.
Şi totuşi, până şi ea s-a dovedit a fi insuficient de bună pentru a se încadra în standardele exigente ale modei.
Un comunicat de presă transmit de casa de modă Roberto Cavalli, o înfățișează pe divă într-o rochie superbă de mătase pe care a purtat-o la unul din concertele turnelui mondial Mrs. Carter. Mă rog, o înfăţişează, e un fel de a spune.
Mie, sincer, mi se pare mai mult o caricatură, dar, serios acum, ce ştiu eu despre modă?
Mă tot gândesc (cu groază), oare chiar există cineva pe lumea asta care să vadă în corpul ăsta ireal o femeie frumoasă şi atrăgătoare? Oare chiar atât de rupţi de realitate sunt creatorii de modă? Întreb şi eu. Retoric, desigur.

Paperman

Cine spune că marile poveşti nu pot fi spuse în filmuleţe mici?

„Paperman“ este o producţie a Disney nominalizată la Oscar la categoria cel mai bun scurt metraj de animaţie,  care combină animaţia digitală cu desenele bidimensionale. Scurtmetrajul spune povestea unui corporatist din New York-ul anilor '40 care o întâlneşte pe fata visurilor sale.

sâmbătă, 8 iunie 2013

Jurnalul unei Femei simple

Jurnalul unei Femei simple este o idee care a prins contur la Taniusa şi care mi-a plăcut, deşi până acum nu am găsit răgaz pentru ea.
Cu toate că este gândit pentru o zi de vineri, sper să nu deranjeze pe nimeni că am întârziat o zi.
Pentru astăzi (data/ora)... 8 iunie, pe înserat.
Afară ... plouă şi s-au stricat planurile noastre de plimbare.
Mă gândesc ... că ar merge un film bun, ca să închiem aşa cum se cuvine ziua asta frumoasă.
Din locurile de unde învăţăm ... de la fiecare om pe care viaţa ni-l scoate în cale.
Sunt recunoscătoare pentru ... fiecare zi minunată pe care o trăim.
Din bucătărie ... tocmai s-a terminat pepenele roşu . A fost primul cumpărat în această vară. S-a terminat şi îngheţata cu caise. Ea nu a fost prima, doar noi am fost pofticioşi.
Cu ce sunt îmbrăcată ... cu o rochiţă.
Citesc ... cărţi de specialitate şi pentru copii.
Ceea ce astept (sper) ... să-i treacă răceala mezinei.
Ce mai mesteresc ... eu nimic, dar ai mei meşteri mari au făcut o balanţă pe care şcolăriţa a dus-o vineri la ora de mate şi toţi copiii au fost extrem de încântaţi.
Ascult ... cum cade ploaia şi cum Georgia cântă: Sus, sus, tot mai sus, zboară fluturaşul meu....
În casa ... e linişte, că soţul tocmai a scos fetele afară să le arate un uliu .
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să mă întâlnesc cu prietenii şi să stăm în tihnă la poveşti.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... s-au împlinit deja. Am fost astăzi cu surioara cea mare la un concurs pentru biciclişti organizat de cei de la clujulpedalează.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: e de pe net şi e de sezon. Sper să vă placă.
Un weekend frumos să aveţi!


vineri, 7 iunie 2013

Vinerea prin blogosferă

         Abia am aşteptat să vină ziua de astăzi, să pot participa la  Vineri recomandăm articole, provocare iniţiată de blogatu.ro şi despre care am aflat de pe blogul Iulianei.
         Săptămâna asta a fost un pic mai uşoară decât cealaltă şi am avut mai mult timp de citit. Săptămâna trecută am fost la Cheia în Prahova, am avut inspecţie specială la clasă, examenul de sfârşit de an al Paulei, plus o producţie şi de pregătit o petrecere pentru o serbare tot a ei, iar peste toate a trebuit să mă pregătesc pentru minunata întâlnire de sâmbătă a cărei co-organizator am fost, fireşte, că doar Martie nu poate lipsi din post :)
         Săptămâna aceasta m-am răsfăţat acasă cu mezina, din cauza unei viroze urâte. Printre mai multe reprize de şters năsuc înfundat (de fapt al ei a fost chiar foarte desfundat şi curgător, dar mă opresc aici din tentaţia de a vă oferi imagini vizuale), am avut timp să hoinăresc şi printre bloguri.
          Mi-a plăcut un articol Despre homeschooling, din perspectiva noastră (episodul 2) ca  o altă alternativă la sistemul public şi privat de educaţie. Este o poveste adevărată şi actuală a unei mămici clujene, care a ales o altă cale de educaţie pentru fetiţele sale şi care merită, cu siguranţă, citită.  Tot despre educaţie, dar şi despre viaţă în general scrie şi Catrinel în  Toate au un preţ. Rămând în acelaşi domeniu, am citit un articol mai vechi, care ridică un semn de întrebare dacă Este vreodată competiția adecvată într-o clasă bazată pe cooperare? De aici mi-a plăcut în mod deosebit afirmaţia Competiția este pentru stima de sine ce este zahărul pentru dinți. 
         Trecând la un alt registru, am ales două poveşti de viaţă, una despre viaţa aşa cum este, scrisă de Sandrina, o femeie puternică pe care o admir mult  şi alta despre ceea ce ne place să facem, articol scris de Silvia, o altă femeie frumoasă şi cu multă energie. 
        Iar dacă simţiţi nevoia să  îndreptaţi o rugăciune către cineva, o puteţi face trimitându-vă gândul bun către Matei, un băieţel foarte încercat, despre care a scris Gabi. Dacă, în schimb, simtiţi nevoia de răsfăţ, vă puteţi delecta cu un superb tort făcut de Deea.
       Eu trebuie să mă îndrept acum către fetiţa mea alintată. Cam atâta mi-a fost plimbarea blogosferică. Vouă ce v-a plăcut în această săptămână?

joi, 6 iunie 2013

la loto

 Cică era un tip, credincios mare, care nu intelegea de ce nu castiga la loto, fiindca in fiecare zi se ruga la Dumnezeu asa:
- Da, Doamne, sa castig la loto! Da, Doamne, sa castiga la loto!
Tot rugandu-se si rugandu-se fara rezultat, intr-o buna zi, disperat, il intreba pe Dumnezeu:
- Ce sa fac, Doamne, sa castig la loto?
Atunci din ceruri Domnul ii raspunde:
- Cumpără un bilet!

Ca să nu păţesc ca tipul din banc, din când în când, anul sau bianual, mai cumpăr şi eu un bilet la loto. De câştigat, nu am câştigat niciodată, dar ştiţi cum se spune, speranţa moare ultima.
Săptămâna trecută era  forfotă mare, că nu ştiu ce report uriaş era. Eu nu mă străduiesc niciodată să reţin suma fabuloasă, pentru că nu mi-o doresc. Eu aş vrea doar 5 numere să nimeresc şi să câştig o sumă decentă, dar pe care să o pot gestiona fără să-mi schimb radical modul de viaţă. Mă rog, poate de asta nici nu câştig, că nu visez la premiul cel mare, dar asta e altă poveste...
Cum vă spuneam, trecând pe lângă o agenţie, am zis să intrăm şi noi să punem un bilet. Am lăsat fetele să aleagă ele ce numere au vrut. La un moment dat erau cam toate prea apropiate între ele, dar fie alăturate sau aleatorii, probabilitatea e tot cam aceeaşi, aşa că le-am lăsat în pace să pună ce vor. 
Şi au ieşit şi numerele norocoase. Unul dintre ele a fost 6, la noi pe bilet aveam 7. Au ieşit 34 şi 36, noi pe bilet aveam 33 şi 35, şi tot aşa. Am fost cât pe ce să... Numai că aştia de la loto nu au această categorie, la ei ai nimerit sa nu numerele, nu există cât pe ce. Chiar dacă te afli la un pas de numerele norocoase, tot necâştigător se numeşte că eşti.
Numai că eu am rămas cu o dilemă. Nu ştiu cum să interpretez faptul că am fost atât de aproape: să mai încerc sau să-mi văd liniştită de viaţă, că nu este norocul de mine?

miercuri, 5 iunie 2013

Cel mai bun loc în care să trăieşti.

         Titlul complet ar fi Cel mai bun loc din România în care să trăieşti. Unii ar spune, poate pe bună dreptate, că o asemenea asociere de cuvinte e un oximoron, că nu se poate să fie în România şi să fie cel mai bun loc de trăit, respirat, mers la spital, crescut şi educat copiii. Dar uite că se poate...
        Recent, a fost făcut un studiu care să arate care e locul preferat de români atunci când se hotărăsc să se aşeze la casa lor. Ierarhia a fost alcătuită pe baza Indicelui de Dezvoltare Social Locală (IDSL), care ia în calcul şapte indicatori diferiţi: nivelul de educaţie, vârsta medie, speranţa de viaţă, numărul de autoturisme la mia de locuitori, suprafaţa medie a locuinţei, consumul de gaze pe locuitor, categoria de mărime a localităţii.
         Surprinzător sau nu, primul loc e ocupat de o comună.
         Aşadar, topul localităţilor din România:
1. Comuna Dumbrăviţa
2. Oraşul Voluntari
3. Comuna Corbeanca
4.Oraşul Predeal
5. Municipiul  Cluj - Napoca
6. Oraşul Buşteni
7. Municipiul Sibiu
8. Oraşul Sinaia
9. Muncipiul Bucureşti
10. Municipiul Timişoara
          Studiul arată şi că cele mai sărace localităţi din ţară se găsesc în judeţele Teleorman şi Giurgiu.
         Noi, după cum observaţi, suntem la mijloc. Prin urmare, se poate şi mai bine, nu-i aşa?

luni, 3 iunie 2013

gândul de luni

Nu vreau să fiu comun. Aceasta este spaima sufletului şi a trupului meu”
                                                                                   (Mircea Eliade)

O săptămână frumoasă să aveţi!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.