marți, 30 aprilie 2013

Cosulete pentru Paste

          Dacă tot am început numărătoarea inversă până la Paşte şi curăţenia e aproape gata, fetele au pregătit deja  decoraţiunile.
          Când am mult timp la dispoziţie, întotdeauna mă mobilizeze destul de greu. Când timpul e mai scurt şi eu devin mai eficientă. Aşa se face că am ratat un concurs pe teme pascale şi cât pe ce să trecem şi pe lângă o minunată clacă a iepuraşului.
          Dat fiindcă am câştigat la claca precedentă un minunat cadou parfumat, am zis că nu se cuvine să nu participăm şi de data asta, cu drag şi din drag pentru gazdă.
          Iar dacă toată lumea a lucrat cu spor, noi venim, aşa cum vă spuneam, cu decorul.
          Am pregătit un coşuleţ cu ouă încondeiate. Le avem de mult şi le păstrăm cu grijă, special pentru zilele acestea. De obicei, le amestecăm cu ouăle pe care le pregătim pentru fiecare sărbătoare în parte.
          Şi două coşuleţe cu ouă făcute de fete, numai bune de scos la plimbare.
          Baza e făcută din carton, ouăle  sunt din hârtie colorată şi lipite pe mijlocul coşuletuţui, în interiorul acestuia, pentru a se vedea la fel, indiferent cun ţineţi coşuleţul. Elementele de înfrumuseţare ţin de fiecare "designer" în parte. :)
         Ştiu că e ultima zi de clacă, dar dacă aveţi lucrări frumoase, nu ezitaţi a le înscrie. Beatrice e o gazda primitoare.
         Spor la pregătiri să aveţi!
        

luni, 29 aprilie 2013

Plangea o icoana

Femeie,
sabie va trece prin sufletul tău,
spunea oarecând Simeon
Dreptul
rostind "acum slobozeşte pe robul tău".
Stăpâne,
ce ai făcut cu mama Ta?

Bietul cavaler ce şi-a pierdut teaca
şi nevoind să-şi lepede sabia,
căci război venea,
şi-a împlântat-o în trup.
Ce ai făcut cu ea?
El n-a răspuns şi din tăcerea Lui
am înţeles că în Ierusalim fierarii lucrau
să facă cuie pentru El
de aceea, hapsâni şi hulpavi,
îi furaseră teaca, trupul cel firav,
cu suflet în el,
ca să nu sărăcească vistieria
lui Pilat şi Caiafa cu trei cuie,
cât trebuia pentru El.
Atunci a plâns ea, cea care a zis: "Să fie!"
Căci sabia se afunda cu fiecare cui,
acum îi plânge icoana.
Ciocanul loveşte în inima de mamă
purtat de făuritorii de cuie
căci unii zic sunt trei iar alţii patru
dar fiecare ştie câte cuie
a zămislit prin propriul păcat.
Şi atunci plânge icoana
căci sabia i-a rămas
nevăzută
cum se afundă în inima ei şi a Lui
cu fiecare cui.
Plângea o icoană şi plânge mereu
căci în Ierusalim toţi fierarii
se ceartă de la tehnologia
făuririi unui cui -
al cui?

Al meu sau al tău,
dacă vrei, al oricui.
(Ioan Chirilă)

duminică, 28 aprilie 2013

De Florii

           Astăzi a fost o zi superbă.
          În popor se spune că aşa cum e vremea în ziua de Florii, tot aşa va fi şi în ziua de Paşte.
          Noi am avut parte de o vreme minunată. Ne-am bucurat de copii, de plimbare, de prietenii aflaţi şi ei în căutare de frumos, de foarte multe flori, de păsări, de verdeaţă...
          Dar cel mai mult ne-am bucurat de soare. Vorba lui Alecsandri: Vin Floriile cu soare/ Şi soarele cu Florii.
          La mulţi ani tuturor celor ce v-aţi sărbătorit astăzi ziua de nume!

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Un borcan cu iubire, vă rog!

          Am văzut zilele astea o imagine care mi-a plăcut tare mult.
          Exact borcane din astea mi-am cumpărat şi eu acu două ierni.
          Îmi place să ţin în ele bomboane, biscuiţi cu forme variate, jeleuri, diferite dulciuri care fac deliciul copiilor. Sunt atentă şi la calitatea lor, la gust, dar şi la formă, să fie cât mai atrăgătoare.Astă toamnă am pus în unul din ele gem de prune. Deşi mi-a plăcut mult cum arăta şi s-a menţinut şi foarte bine, nu m-am îndurat să le folosesc şi pe celelalte tot pentru gemuri şi dulceaţă, ci le-am păstrat pentru desertul nostru, pentru dulciurile care ştiu că sunt destul de râvnite, chiar dacă ne străduim să nu abuzăm de ele. 
           Dat fiindcă capacul nu se deschide foarte uşor, de obicei eu sunt cea care îl desface în timp ce  mânuţe nerăbdătoare, două guriţe lacome şi două perechi de ochi pofticioşi îmi urmăresc cu atenţie fiecare mişcare. De multe ori, mai ales în preajma sărăbătorilor, când şi ambalajul lor e foarte colorat şi sofisticat, am impresia că aceste momente sunt magice.
          Şi totuşi, privind imaginea de mai sus, eu şi dulciurile mele din borcane părem atât de prozaice şi fără nicio urmă de ispiraţie.
         Voi ce ţineţi în borcanele voastre speciale?


vineri, 26 aprilie 2013

Ghicitoarea Georgiei

          La noi în familie, surioara cea mare este povestitoarea prin excelenţă şi cea care nu se satură să inventeze poezii, cântecele şi tot felul de istorisiri proprii şi personale. Toţi părinţii colegilor ei de clasă îmi spun că îşi doresc copiii lor să poată şi ei vorbi aşa de frumos cum face ea. Adevărul e că atunci când vorbeşte, abia aştept să văd ce epitete mai asociază cuvintelor. Spun atunci, deoarece ea, draga de ea, a fost "înzestrată" şi cu suficient de multă timiditate.
        Dar se pare că microbul literar a fost moştenit şi de către mezină, deşi momentan îl păstrează doar pentru urechile iniţiaţilor, pentru că ea zice foarte multe, mai greu e să înţelegi ce. :)
         Mi-au plăcut răspunsurile voastre la prima ei ghicitoare, doar că ea nu gândeşte atât de practic ca şi voi, şi e, ca să o citez tot pe surioara mai mare, atât de romantică.
         Aşadar, să nu prelungesc suspansul:

Ce are luna înăuntru?
Un bebe mic cu o steluţă în mână.
        Georgia, 3 ani şi 2 săptămâni.

miercuri, 24 aprilie 2013

Ce are luna înăuntru?

Este prima ghicitoare pe care a făcut-o Georgia.
Ea a formulat întrebarea: Ce are luna înăuntru?
Şi tot ea a dat răspunsul.
Dacă doriţi şi vă încumetaţi să vă jucaţi alături de noi, aştept cu mult drag răspunsul la ghicitoare.
Mâine vă spun şi varianta oficială :)
 

duminică, 21 aprilie 2013

Campioanele mamei

          Din când în când, la răstimpuri hotărâte de oameni şi îngăduite de Cel de Sus, au loc şi în acest orăşel al nostru, altminteri destul de liniştit, evenimente frumoase, demne de ţinut minte. 
          Unul dintre ele: Maratonul Internaţional Cluj.
          Evident, noi nu am participat la maraton, nu avem chiar aşa o formă de bună. Nici măcar la semimaraton nu ne-am încumetat şi nici la crosul oferit de o bancă celebră a oraşului şi a ţării. Mă rog, la nimic la care trebuia să alergi exagerat de mult, v-aţi prins voi.
          Nu, noi am fost viteji la crosul de copii organizat de Cora, nu de alta dar erau de parcurs doar 2 km.
         Pozele mele încă nu am reuşit să le descarc, de altfel nici nu am făcut prea multe că eram prinsă în vârtejul evenimentelor. Am tot căutat poze pe net, dar nici urmă de aşa ceva, deşi erau sute de fotografi cu tot felul de aparate care de care mai sofisticate; dar poate şi ei ca şi mine nu au izbutit încă să ajungă la ele.
         Oricum, din cauză de domn primar participant la cursa de cros, toată presa a avut subiect de disecat, prin urmare copiii au rămas total în umbră. Cum nu am avut inspiraţia de a participa la cursă cu domn primar, ia fotografiile de unde nu s-a obosit nimeni să le posteze.
        Totuşi am găsit această fotografie
         Dacă faceţi abstracţie de toate personajele centrale, undeva foarte în spate, cu tricou maro, sunt eu cea care aleargă. Punctul aceala foarte micuţ care se vede lângă pantalonii mei, e Georgia. Şi nu, nu am fost chiar ultimele :)
         Acum mama are doi pui obosiţi care dorm şi două medalii aşezate frumos pe etajeră.
         O săptămână minunată să aveţi!

vineri, 19 aprilie 2013

Flori care aduc fericire

Astăzi - despre o acțiune caritabilă.

flowers
Dacă doriți să aveți un moment plăcut, în care să îmbinați relaxarea cu faptele bune, sunteți așteptați vineri, 19 apilie, de la ora 16:00, în Parcul Central, în faţa clădirii Casinoului, să vă bucuraţi de o doză florală de street art.
 Florile din sârmă pot fi culese şi luate acasă, în schimbul unei donaţii pentru Casa de tip familial “MARIA-GABRIEL”, evenimentul având scop caritabil și fiind organizat împreună cu revista Bulevard.
O zi minunată vă doresc!

miercuri, 17 aprilie 2013

Primavara pomilor...

          Vă povesteam nu de mult  că am primit gorunii din campania vALLuntar. 
          Am fost hărnicuți și i-am plantat, nu chiar în margine de codru, ci la marginea curții bunicilor, să le țină de umbră și bunicilor și nepoților deopotrivă, când vom sta cu toții vara să depănăm povești la ceas de seară. 
          Trei generații au participat pe o vreme destul de ploioasă la plantarea copăceilor, pentru a ne bucura de ei. 

          Și pentru că m-am smiorcăit că mai vreau copaci, am mai primit. Știți vorba aceea: copilul care nu plânge, nu-i dă mumă-sa de mâncare. Tind să cred că i-am primit doar pentru că sunt o drăguță de felul meu, nu de altceva.  Și cred că tot din aceeași sursă au venit. Zic cred, că nu știu chiar precis. Adică dacă prima dată am fost sunată de la Romsilva, acum i-am primit printr-o firmă de curierat, care nu a știut să-mi ofere alte detalii, decât din ce pepinieră veneau. 
         Acum am doi tuia. Musai revin cu poze, că sunt doi arbuști de toată frumusețea. Eu am fost foarte impresionată de ei.  
        Multumesc celor de la All. Chiar nu mă așteptam să fiu atât de norocoasă.


 

miercuri, 10 aprilie 2013

La aniversare

- A cui zi e astăzi?
-E ziia mia. E ziia Geogiei.
-Și câți ani împlinește Georgia?
-5!
-Și ce dorești de ziua ta?
-Un cod roz!

Astăzi a fost ziua ei. A mezinei. A Georgiei. 
A acceptat destul de târziu că e ziua ei. Toată ziua a zis că nu e ziua ei, ci a Paulei. 
Dar cadoul roz și l-a vrut. L-a dorit și l-a obținut.
Și nu, nu crește chiar ca Făt-Frumos. 
Are trei ani. Trei ani de bucurii, de zâmbete, de fericire...
Ea

mereu minunându-se

mereu bucurându-se

mereu cercetând
și îndulcindu-ne viața.
La mulți ani, iubita noastră! Să crești mare, prințesa noastră cea mică!




vineri, 5 aprilie 2013

Gorunii vALLuntari

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

Vă mai amintiți poezia aceasta? Eu m-am gândit destul de mult astăzi la ea, când m-au sunat cei de la Romsilva să-mi spună că mi-au sosit copăceii câștigați în cadrul campaniei vALLuntar.  Am primit doi goruni. Mă rog, eu calculasem că ar fi trebuit să fie trei, dar e bine și așa. Cu ocazia aceasta vreau să vă mulțumesc din toată inima că m-ați ajutat să-i primesc. Nu aș fi reușit fără voi și, evident, fără cei de la All care au făcut posibilă această campanie.
Acum am doi goruni. Cât de frumos sună: gorun.
Cei de la Romsilva au fost foarte promți, cum au spus că vin, cum au și sosit și domnul care i-a adus a fost foarte drăguț. Prin urmare au o bilă albă de la mine. Foarte albă, imaculată chiar :)
Nu avem deocamdată poze. Încă nu i-am dus în marginea lor de codru...

luni, 1 aprilie 2013

Îngerul care ne păzește umbrela

         Fetița noastră cea mare nu doar crede în îngeri, dar are o relație specială cu îngerul ei păzitor. I se roagă mereu, îl pomenește tot timpul în conversații, îi vorbește, e conștientă că el este cu ea întotdeauna.
         Dacă  o întreb:  - Ai venit singură acasă? se uită la mine mirată și-mi spune:   - Cum singură? Nu știi că nu sunt niciodată singură. A venit și îngerașul cu mine.
        Veneam odată cu ea de la școală și eram foarte bucuroasă că găsisem deschisă o poartă care de obicei e închisă și nu se intră pe ea.  - Ce noroc am avut că e poarta deschisă! zic eu.  - Eu cred că un îngeraș ne-a deschis poarta, să nu mai înconjurăm. Bineînțeles că-i dau dreptate. Ea știe mai bine. E la vârsta la care credința e atât de curată și privirea atât de limpede. Plus că e normal să îi ”vadă”, doar îi are peste tot. Seara adoarme totdeauna în brațe cu un îngeraș albastru, pe care dacă îl apeși spune Tatăl nostru. Iar de curând nu am rezistat să nu le cumpăr o iconiță pe placul amândurora.
          Astăzi, în cadrul săptămânii ”Să știi mai multe, să fii mai bun”, adică aceeași Săptămână Altfel rebotezată, a mers cu toată clasa la Biblioteca Județeană. Deoarece a picurat ușor la noi, i-am dat umbrela cu ea. Când am mers să o iau, în mod nu extrem de surprinzător, nu mai avea umbrela. A zis că a uitat-o pe o bancă de lângă bibliotecă. Asta e, am zis eu, încă o umbrelă pierdută. Cu siguranță, nu ultima. Dar ea nu,că nu e pierdută, să mergem să o căutăm. Am zis că nu se poate, e mult prea departe și apoi, șansa să o găsim e aproape inexistentă. Dacă era în bibliotecă poate mai aveam o șansă, dar afară nici nu se punea problema, mai ales că astăzi cred că o jumătate de oraș a mers la Bibliotecă.
        Dar după ce le-am adus acasă pe amândouă, cea mare a continuat smiorcăitul. Că era umbrela ei preferată, că avea pisicuțe, că era de la nașă... Așa că am cedat și am luat calea bibliotecii, m-am gândit că ar fi o mică posibilitate ca totuși cineva să o fi găsit și să o fi dus înăuntru.
         Când am ajuns la locul cu pricina am găsit-o. Da, afară, pe o bancă de lângă bibliotecă, într-un loc foarte circulat, într-o zi în care jumătate dintre preșcolarii și școlarii mici ai orașului s-au perindat pe acolo. Stătea cuminte exact în locul unde zisese că o lăsase și aștepta.
          Când am venit acasă i-am spus: - Ai avut noroc de data asta! Ea a sărit în sus și a spus:  - Te iubesc, îngerașule, că ai păzit-o!
         Asta e povestea noastră, cu îngerașul care astăzi a avut grijă de umbreluța cu pisici. La voi cum e: vă (mai) iubiți îngerașul?


Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.