duminică, 31 martie 2013

O poveste cu tâlc

          Demult, cu sute de ani in urma, a trait un rege puternic si intelept. Intr-o zi, plimbandu-se prin curtea palatului sau, a auzit, dincolo de ziduri, pe cineva care plangea. A dat imediat porunca sa fie deschise portile si a iesit sa vada ce se intamplase. Nu-si putea crede ochilor ... Daca in palatul sau toti oamenii erau multumiti si aveau de toate, acum vedea insa, ca la porti erau adunati oameni nevoiasi, ce intindeau mana pentru o bucata de paine. Chiar langa zid era un copil ce plangea. Cand regele l-a intrebat ce i s-a intamplat, copilul i-a raspuns ca parintii sai sunt bolnavi si el nu are bani nici de hrana si nici de doctorii. In timpul acesta, in jurul regelui s-a strans o multime de oameni nevoiasi, unul mai amarat decat celalalt, fiecare incercand sa-si spuna pasul. Maniat de aceasta situatie pe care sfetnicii i-o ascunsesera, regele s-a intors in palat si i-a chemat pe toti bogatasii la el. Cand acestia s-au adunat in sala tronului, le-a spus:

- Voi sunteti cei mai bogati oameni din regatul meu. Aveti atata avere incat ati putea sa va construiti fiecare cate o casa numai din aur. Dar daca v-ati uita si in jurul vostru, ati vedea ca sunt oameni care mor de foame, care o duc rau, fiindca voi nu va ingrijiti de treburile cetatii. Afara este plin de oameni ce vor sa munceasca pentru o paine, dar voi ii refuzati. Doar de voi insiva depinde ca acesti oameni sa o duca mai bine. Puteti sa ii ajutati si va poruncesc sa o faceti!

          Dupa cateva zile, regele a vazut ca nimic nu se schimbase. Chemandu-i iarasi la el pe cei mai bogati dintre supusii sai, le-a spus:

- Vad ca nu aveti suflet! Cum de nu va e mila de cei ce se lupta cu greutatile, zi de zi ?! Daca nu o faceti voi, atunci o s-o fac eu! Iata ce poruncesc: de azi inainte, pentru fiecare sarac mort de foame, in regatul meu, va fi omorat si un bogatas! De maine, ne vom intalni in fiecare seara si, daca aflu ca, peste zi, un om a murit de foame la mine-n cetate, atunci sortii vor decide care dintre voi va fi executat. Pentru ca voi insiva va faceti vinovati de moartea acelui om, caci l-ati fi putut ajuta, dar n-ati facut-o. Ne vedem maine seara!

        Se spune ca, de a doua zi, nimeni nu a mai murit de foame in regatul acela!

sâmbătă, 30 martie 2013

Ghicitori pentru copii

E trimis de Dumnezeu,
E ocrotitorul tău.
Totdeauna ţi-e aproape
Şi în zi şi-n miez de noapte;
Te va însoţi mereu
Şi la bine şi la greu! 
          (Îngeraşul)
E deschisă orişicui,
Este “Casa Domnului”!
         ( Biserica)
Taina-n care omul spune
 câte a făcut pe lume!
         ( Spovedania)
Mama sau bunica-l face,
Îl frământă şi îl coace.
Cu stafide nuci sau mac
Aţi ghicit! E... 
           (Cozonacul)
 Sentimentul cel mai sfânt
Din cer şi de pe pământ.
         (Iubirea)
 De ziua ta tu îl primeşti..
 Oare ce o fi el?
         (Cadoul).
 
 

joi, 28 martie 2013

A doua păpuşă

          Nu puteam să rămân datoare, aşa că sosesc şi cu varianta desenată a prinţesei mari.
          Ea tot timpul îmi spuse: Mami, eu sunt prima ta bucurie, iar Georgia e a doua ta bucurie.
          Aşa că înţelegeţi de ce nu puteam să vă privez tocmai de prima mea bucurie.
          Ea nu este o violonistă, dar e pe-aproape.          Dacă întâlniţi pe undeva o imagine a unei fetiţe cu un violoncel, vă rog mult daţi-mi de ştire!

miercuri, 27 martie 2013

Păpuşa

          Am văzut o fotografie frumoasă pe net şi nu i-am rezistat.
          Dacă ar fi fost păpuşă, cred că aşa ar fi arătat Georgia mea.
          Ce ziceţi? Nu e sublimă?

marți, 26 martie 2013

Happy Day


          Astăzi este Happy Day pe site-ul celor de la elefant, cea mai mare şi mai apreciată librărie online.







          Ştiu că zilele acestea aveau şi un chestionar, în urma căruia, dacă răspundeai la câteva întrebări, primeai un voucher de 20 de lei, valabil pentru cumpărături mai mari de 70 de lei. Aşa că, dacă vă grăbiţi, vă puteţi face un stoc frumos de carte, pentru voi sau pentru cei dragi, mai ales că tot vin sărbătorile.
          O zi cât mai frumoasă să aveţi!

luni, 25 martie 2013

Buna Vestire - Ziua Mamei Creştine

Buna Vestire - Ziua Mamei Creştine, ne-o aduce în atenţie  pe Maica Domnului, ocrotitoarea, dar şi modelul tuturor mamelor care cred în Ea şi I se roagă.
 Buna Vestire   -  Zi în care femeia este chemată să îşi aducă aminte de darurile speciale primite de la Dumnezeu, de calităţile care pot face lumea din jurul lor să înflorească, de talanţii primiţi împreună cu chemarea de a-i folosi şi a-i înmulţi.
Ca mame, ne raportăm mereu la imaginea propriei mame.
Ca mame creştine, ne lăsăm ocrotite şi povăţuite de Măicuţa Sfânta.
Când pornim pe frumosul şi anevoiosul drum al maternităţii, avem de multe ori o imagine idilică în minte.

Apoi imaginea se mai complică uneori, capătă alte forme şi contururi.
 Dar asta nu ne împiedică să o luăm în fiecare zi de la capăt, căci ştim că micile lucruri fac amintirile cele mai frumoase. 
La mulţi ani, mame frumoase şi inimoase! 

duminică, 24 martie 2013

O decoraţiune (mai) albastră

          Din când în când ne prinde iar talentul creator.
          Zilele astea a fost ziua unui băieţel de-al prietenilor noştri (La mulţi ani, Tudor! Să creşti mare!), ocazie cu care ne-am exersat din nou talentele. Am pregătit pentru el acestă decoraţiune albastră cu îngeraş.
          Floricele din lemn au fost tăiate la traforaj. Numele l-am pirogravat, iar restul l-am pictat pe floricica pregătită de tati. E făcută pe ambele părţi la fel, să se vadă în acelaşi mod, indiferent cum se roteşte. Numai îngeraşul are o singură faţă, el nu e făcut de noi, doar l-am scos dintr-un alt aranjament şi i-am dat o utilizare nouă.
         Pun şi o fotografie din momentul muncii, când abia pictasem o faţă şi aşteptam să se usuce.
          Vă puteţi inspira şi voi, dacă vă vizitează cumva cheful de muncă migăloasă.
          O zi frumoasă să aveţi în continuare!






joi, 21 martie 2013

Marșul pentru viață

Marşul pentru Viaţă este un eveniment ce are loc simultan în mai multe oraşe din România  (25 anul acesta și 3 sate) şi are ca şi scop afirmarea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane, începând cu momentul concepţiei.
De ce? Pentru ca viaţa are valoare!!

 În  CLUJ-NAPOCA, programul este:
Vineri, 22 martie: Ora 16.00, Catedrala Ortodoxă (P-ţa Avram Iancu, nr.18). Va avea loc o rugăciune, iar plecarea în procesiune va urma traseul:  Catedrala Ortodoxă - Bd. 21 Decembrie - P-ţa Unirii - Str. Eroilor - întoarcere în P-ța Avram Iancu.
Sâmbătă, 23 martie: P-ța Unirii - Bd. Eroilor - P-ța Avram Iancu - Bd. 21 Decembrie 1989 - str. Memorandumului - str. Petru Maior - P-ța Lucian Blaga - str. Napoca - P-ța Unirii. 
 Mai multe informații găsiți aici.

Un dulce de post

          Orez cu prune uscate

          Un desert foarte simplu, delicios, aromat și ușor de făcut este acesta: orez cu prune uscate. Râvneam de mult la el, dar tot nu aveam prune uscate. Am făcut în toamnă de mai multe ori cu prune proaspete, dar nu are același parfum.
          Am cumpărat din piață 200 de grame de prune uscate și le-am pus într-o cratiță cu două căni de apă la fiert. Eu am ales din cele fără sâmburi, că sunt mai ușor de mâncat pentru fete. Altfel, în special cea mică, tot se oprește la fiecare prună și mi-o dă să-i scot sâmburele. Când au început să clocotească, am adăugat un bol mic de orez, spălat bine în prealabil. Eu nu am obiceiul de a cântări alimentele, așa că vă orientați voi, după ochi. La mine cred că mai mergea un pic de orez, că au fost prunele cele care au predominat, dar asta vă orientați la fața locului, în funcție de preferințele culinare ale familiei.
          A fiert foarte repede. M-am gândit că poate dacă sunt și prunele de la început va avea tendința să se prindă de cratiță, dar nu a fost cazul.
          A ieșit foarte dulce și aromat, a împrumutat din dulceața prunelor și nu a mai fost nevoie să adaug alt îndulcitor.
          De fotografii nici nu poate fi vorba, abia am reușit să-l așez pe farfurie... :)
          Să aveți spor și poftă!

marți, 19 martie 2013

Povestea unei radiografii

          La începutul anului m-a pus ceasul rău să-mi citesc horoscopul. Stați, vă rog, nu săriți cu gura pe mine, îl citesc doar așa de divertisment. Mă rog, cel de anul acesta nu a prea avut foarte mult divertisment, ci mai multă dramă. Glumesc. Mi-a zis că toate îmi vor merge strună, iar la sfârșitul anului îmi voi reveni și cu sănătatea. Curioasă cum sunt, întrebatu-m-am în gând: cum adică la sfârșitul anului. Ce se întâmplă până atunci?
          Ei bine, chiar din prima săptămână am tot aflat... nu de alta, dar stelele s-au aliniat astfel încât să nu rămân eu cu nelămuriri.
          Printre multele beteșuguri care s-au abătut asupra mea, că deh! nu mă îndrept spre 25 de ani, a fost și o durere de spate. Durere e ușor spus, așa ca un alint. De fapt, vreo 2 zile nu m-am putut ridica din pat și abia după ce o prietenă mi-a făcut câteva ședințe de reflexo, am putut să mă dau singură jos din pat. Asta da performanță: la nici 35 de ani, am reușit să mă cobor singură din pat. Uf! nu știm să prețuim lucrurile simple, dar care sunt darurile noastre cerești de fiecare zi.
          Ideea e, să n-o mai lungesc, că luna trecută, undeva pe 7, am decis să nu merg la urgență ci să cer un bilet de trimitere de la medicul de familie către specialist. Abia pe 28 ale lunii am fost programată. Bine măcar că februarie e o lună scurtă. Medicul mi-a recomandat o radiografie, dar fiind sfârșit de lună, evident că fondurile erau terminate. Mi s-a spus să vin a doua zi că, fiind început de lună, vin și fondurile. Nu au venit însă. Cred că s-au pornit pe jos... Abia după 15 au ajuns.
          Dar perseverentă cum sunt, am nimerit și ziua potrivită. Totul a decurs bine. Mi-am aflat verdictul: sunt un pic prea dreaptă.
          Așa că dacă uneori vi se pare că sunt mai altfel decât toată lumea, puțin rigidă sau prea puțin flexibilă, să știți că am o scuză oficială, parafată de medic, așa m-a făcut natura: un pic mai dreaptă decât ceilalți muritori. :)
          Era să uit, horoscopul mi-a zis și că voi avea mai mulți bani anul asta, numai că nu m-a lămurit dacă îi păstrez eu pe toți sau îi dau la medici să mă doftoricească. Mai am timp să aflu, anul e încă tânăr.
          Sănătate multă să aveți!

duminică, 17 martie 2013

Stă să plouă cu chiftele

          Da, da, știu, acesta nu este un titlu tocmai potrivit acum când începe postul, dar e titlu de film numai bun de văzut astăzi. De ce astăzi? Să vă spun:
          Stă să plouă cu chiftele e un filmuleț tare frumos, recomandat de văzut cu toată familia, este despre credința în propriile vise, despre perseverență, despre relația dintre copii și părinți, despre dragoste, despre lăcomie, despre prietenie și falsă prietenie. Ce mai: e cu de toate, dar mai ales e cu mâncare. Foarte multă mâncare. Iar astăzi aveți voie la excese, fie ele și vizuale, dar veți vedea că excesele nu duc la nimic bun, deși asta nu cred că e ceva nou pentru nimeni .
          Când eram mică, bunica mea făcea de lăsatul secului colțunași cu brânză, să ne astâmpere dorul până trecea postul. Eu astăzi vă ofer un film cu tot ce vă poftește inima, fripturi delicioase, mic dejunuri zburătoare și feluri principale apetisante, tornade de spaghete și munți de jeleuri, înghețată și bomboane atât de multe încât să nu vă mai trebuiască până la Paște.  

          Vizionare plăcută și post ușor!

miercuri, 13 martie 2013

Eu

          Știu că e miercurea fără cuvinte, dar nu mă pot abține să nu spun: Așa mă vede ea când mă privește...
        Poate nu toată lumea îmi remarcă strălucirea din privire atunci când mă întâlnește pe stradă, dar poza asta e special pentru voi, pentru cunoscători.
         O seară minunată să aveți!


marți, 12 martie 2013

De ce să citești o carte?

          Întrebarea asta nu vi se adresează vouă celor ce citiți deja cărți peste cărți, romane după romane, faceți recenzii peste recenzii, cunoașteți atâtea personaje literare încât dacă ați avea câte un euro pentru fiecare personaj pe care îl știți, acum nu ați mai citi postarea asta ci ați fi undeva prin Caraibe, răsfățându-vă la umbra unui palmier.
          Întrebarea asta e mai mult pentru cei încă mici, fascinați de filme, filmulețe și de scurte frunzăreli, menite să-i scutească de plăcerea de a lectura ceva folositor sufletului.
          Citind cu mica mea școlăriță Manualul prințeselor, carte despre care v-am povestit anterior, la un moment dat mă întreabă: Cum adică făceau meditații la matematică? Cum să faci meditații la matematică? Meditații la matematică, încep eu explicația, înseamnă că făceau pregătire la matematică, adică toți copiii pomeniți în carte lucrau la matematică sub supravegherea unui alt băiat, așa cum o ajutăm noi pe Maria (o fetiță din vecini care vine pe la noi când se încurcă la mate) să priceapă atunci când nu știe ceva. Stă ea și un pic și zice: Asta înseamna meditații le matematică? Zic eu: da, iubito, asta înseamnă și asta făceau băieții. Ea râde: Știi cum cream eu? Eu credeam că stăteau așa, zice ea și se așează turcește,  într-o poziție oarecum de yoga, cu mâinile ridicate în dreptul feței, având degetele unite, și tot repetau 5 plus 5 egal 10, 5 plus 5 egal 10, așa ca o incantație. Am crezut că mă prăpădesc și eu de râs alături de ea. Ea se gândise la cu totul alt fel de meditație. E drept că sensul ei era mult mai profund decât cel din text...
          Bineînțeles că i-am explicat că meditație e un cuvânt cu mai multe sensuri, ca și lac, bancă sau broască, că pe astea le cunoaște și a înțeles repede cum stau lucrurile.
          Dar, evident, nu m-am putut abține să nu bat fierul cât e cald și să nu-i explic că nu ne-am fi distrat așa bine și ea nu și-ar fi putut imagina toate astea dacă doar privea un film. În film ar fi văzut  niște copii făcând exerciții, asta doar dacă  considera regizorul că e un moment ce ar putea fi valorificat artistic și, cel mai probabil, nici nu ar fi pomenit nimeni cuvântul meditație.
          În film vezi ceea ce te lasă viziunea regizorului și a actorilor să vezi. În film vezi lumea așa cum o văd alți ochi, cum și-o imaginează alte persoane.
          Atunci când citești o carte, imaginația nu cunoaște limite. Nu credeți?


sâmbătă, 9 martie 2013

Manualul Prințeselor

          Dat fiindcă suntem o familie în care suntem mereu în joc prinți și prințese, purtăm coronițe și avem sceptru  pe post și de baghetă magică, a fost oarecum firesc să aleg din multitudinea de cărți de la All, Manualul prințeselor.
          Prințesa cea mare a familiei s-a lipit de carte de cum a văzut-o și îmi soarbe cuvintele ori de câte ori îi citesc din ea. Sunt convinsă că peste vreo doi ani va fi o carte numai bună de citit singură, de apelat la ea ca la un veritabil manual, cum se pretinde a fi, de împrumutat între prietenele prințese.
          Pentru că, Manualul prințeselor, scrisă de Hilke Rosenboom și ilustrată de Franziska Harvey,  vorbește tocmai despre prietenia unor fetițe de 10- 11 ani, care nu au prea multe lucruri în comun cu prințesele adevărate, decât dorința arzătoare a lor de a se comporta ca acestea din urmă. De fapt, fetițele din carte, Anni, Missy, Elina și Teresa, sunt ca stare socială foarte îndepărtată de statutul de prințesă, dar asta nu le împiedică să viseze.
          Deși au găsit întâmplător opt pagini din Manualul prințeselor, alcătuit de Belle von W., pe care era specificat faptul că e o ediție unică în întreaga lume, fetele au făcut din ele cartea lor de căpătâi, Biblia lor, cartea cea mai bună din lume pe care, evident, doreau să o citească în întregime și să-i cunoască autoarea. Ele și-au făcut un club al prințeselor gri și au alcătuit propriul lor registru, pe care îl țineau câte o săptămână la fiecare dintre ele, pentru a nu fi descoperit.
          Cartea, scrisă la persoana I, căci Anni (o fetiță care nu avea de la tatăl ei decât o cutie de scrisori și a cărei mamă e în scaunul cu rotile) este cea care povestește, urmărește firul întâmplărilor prin care trec protagonistele. Iar în paralel cu firul povestirii apar peste tot reguli, sfaturi, îndemnuri de comportament princiar, ba chiar și rețete regale de prăjituri.
          Iar dacă prima impresie ar fi că e o carte pentru puștoaice, să știți că poate deveni oricând mult mai mult decât atât. În funcție de disponibilitatea sufletească a celui care o citește poate fi o carte pentru ”prințesa” din sufletul fiecăruia din noi.

         Această recenzie se înscrie în campania vALLuntar, inițiată de Editura All în colaborare cu Romsilva, cu scopul de a planta câți mai mulți copaci în țară.
         Chiar dacă mai aveți de rostogolit prin nucă sfințișorii pe care i-ați pregătit, nu uitați că la fiecare 15 comentarii, un nou copăcel va aduce mai mult verde și mai mult oxigen mediului nostru.
        

vineri, 8 martie 2013

Mărțișoare în dar

         Profit de ziua asta frumoasă, când se mai dăruiesc și se primesc mărțișoare, pentru a vă arăta Mărțișorul prințesei celei mari, dăruit de un băiețel
al celei mici, pe care l-a îndrăgit din prima clipă, prins bine pe dulap, să-l vedem toată ziua
și al meu, primit astăzi de la școlăriță.
Iar în final, am și unul pentru voi, pictat tot de prințesa școlăriță.
O zi minunată să aveți!
La mulți ani!

marți, 5 martie 2013

Prima zi de grădiniță



 Ieri dimineață ne-am pregătit trupește și sufletește pentru prima zi de grădiniță. Ne-am trezit odată cu zorii, ne-am îmbrăcat cu rochiță, ne-am codițat, ne-am luat păpușile sub braț, am lăsat emoțiile pe pragul ușii și am pornit. A fost foarte simplu și ușor. Poate mult prea simplu și ușor. Până ne-am întânit cu doamna educatoare. Doamna care ne-a comunicat că nu ne-o poate primi la grădi că au prea mulți copii, că nu au știu dacă mai venim și au înscris alți copii, deși vorbisem cu ea din toamnă și i-am explicat că nu vom veni până acum că nu are rost să o aducem în plină perioadă de viroze, că e mică și dacă tot are cu cine sta acasă o ținem cât de mult se poate.
         Eu, în marea mea naivitate, crezusem că îi fac un bine, un fel de favor că tot ne-o primește mai micuță, să nu i-o duc acolo de mică și plângăcioasă, ci să aștept cât mai mult să ne apropiem de vârsta legală și înțelegătoare. Dar se pare că doamna nu văzuse la fel lucrurile, cică mai voia sunată, vizitată între timp, gâdilată.
        Așa că ne-a dat (nu prea) politicos afară. Scurt. Prin urmare, prima zi la grădi  s-a petrecut  sub semnul lui a fost sau n-a fost...
Dar noi suntem perseverenți. Așa că azi am fost din nou la grădi. În prima noastră zi. Și a fost foarte bine. A plâns foarte puțin la început, doar în momentul despărțirii, după care a fost în largul ei. A ieșit tare bucuroasă. Îi sclipeau ochii. Ne-a spus pe nerăsuflate că are pat cu lună, a băut tot ceaiul și are și-un prieten. E băiețel, are bluză albastră și-l cheamă Matei. 
Și a trecut și ziua asta. De acum avem fată mare, ”grădinăreasă”. Mâine o luăm de la capăt...

luni, 4 martie 2013

Daruri de primăvară

          La începutul primăverii vă ofer în dar, cu tot dragul, un mărțișor făcut de noi, un violoncel, pentru zile cât mai armonioase.
          Și un buchet de lalele roz, pentru zile parfumate și colorate.
          La mulți ani!
          O primăvară frumoasă să aveți!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.