vineri, 15 februarie 2013

de vineri dimineața...

          Dimineață, mai erau vreo 6 minute până începea ora, am luat-o val-vârtej și am pornit spre școală. Eu eram valul și vârtejul, ea era foarte calmă și relaxată. În intersecție am prins roșu la semafor, evident, așa că nu aveam nimic altceva de făcut decât să așteptăm cumințele să ne vină rândul. Deodată trece prin fața noastră o mașină foarte colorată.
          Ea analizându-i desenele zice: Serios? Un cal albastru? Cine a mai văzut un asemenea cal? Doamne, câtă imaginație au și adulții!
          Ei, ca să vezi!

6 comentarii:

  1. Corect, deja logica celor mici e mai dreaptă și mult mai echilibrată decât fanteziile adulților!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine ar fi sa fim si noi prezenti ca si copiii, probabil noi nu observam nici calul, dar nici intr-un caz ca era albastru. Si nu ni s-ar fi parut nimic in neregula sau nu ne-ar fi atras atentia pentru ca eram prea obositi ca sa mai gandim...

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.