miercuri, 8 februarie 2012

Totu-i alb în jur cât vezi


Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.
(Iarna, Nicolae Labis).

7 comentarii:

  1. Si la noi,si la noi!
    Of,am zis ca nu mai iesim la liman,acum se pare ca lucrurile incep sa se aseze.Grea iarna!

    RăspundeţiȘtergere
  2. sunt cu ochii cand la versuri cand la zapada de afara; printre randuri, imi place

    RăspundeţiȘtergere
  3. "Doamna Iarna-n goană trece.." se pare ca nu prea in goana.. :)
    Loredana oare eu am uitat sa-ti spun ca ai o leapsa de la mine?
    aici http://dpnori.blogspot.com/2011/12/leapsa-muzicala.html

    RăspundeţiȘtergere
  4. Sakura, nu ai uitat, daca e aceeasi de la inceputul anului. dar pentru ca nu am luat-o la timp , am crezut ca s-a prescris :)

    RăspundeţiȘtergere
  5. Ce frumoasa poezie. Aici a nins iar asear... dar cred ca sapt viitoare se topeste. Sa nu raciti.

    RăspundeţiȘtergere
  6. Atat poezia lui Labis cat si fotografia sunt de poveste...

    RăspundeţiȘtergere

Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.