vineri, 27 mai 2011

Balerina

Săptămâna aceasta am avut serbarea de la balet; mai precis o oră deschisă, în care părinţii au putut să vadă ce ştiu să facă minunatele lor fetiţe.
A fost o lecţie foarte frumoasă, ele descurcându-se de minune să facă tot dănsuleţul singurele, ca nişte adevărate balerine în spectacol. La sfârşit, părinţii şi bunicii nu se dădeau duşi acasă, tot mai doreau să le privească.


Fotografii nu prea am făcut, că era foarte multă lume pentru o sală aşa de mică, dar tot vă dau ocazia să-mi admiraţi balerina familiei.





Si pisica-i balerină!
Serios!!

marți, 24 mai 2011

sambata, duminica, luni...

Sambata...
Am participat, doar cu privirea, la Ziua Europeana Impotriva Obezitatii, unde nu ne-am zbantuit cum faceai cei care aveau o conditie fizica de invidiat, ci doar ne-am lasat masurati, intepati, analizati...
Ne-am plimbat un pic cu fetele, carutul si vreo cinci animalute de plus, prin orasul deja incins de caldura.
Ne-am imbracat in rochita toate trei fetele familiei.
Am constatat ca vara si-a intrat in drepturi depline.
M-am mirat si amuzat in acelasi timp, cand am vazut ca a fost ridicata din centru o masina a Politiei. Poate s-o fi prins si astia intr-un final ca a fost parcata neregulamentar si a incurcat circulatia, cine stie...
Am hranit cu piscoturi, placintele si alte bunatati, porumbeii orasului.
Am impartasit fetita mare la Catedrala.
Am sunat toti sarbatoritii zilei. Bine, nu chiar pe toti, doar pe cei de care ne-am amintit la timp; pe ceilalti ii rugam sa faca cinste mai des cu ocazia onomasticii lor, sa putem avea si noi repere mai clare :)
Duminica...
Am ingrosat randurile celor care au iesit sa stea la iarba verde cu burta la soare.
Ne-am rasfatat la poalele padurii nu cu gratare si mici ci, un pic mai neconventional, cu pizza si cu inghetata de caramel.
Ne-am jucat, alergat, ne-am balacit prin apa.
Ne-am bucurat ca am petrecut impreuna o zi frumoasa.
Am revazut, la ceas de seara, Colectionarul de oase. Superb film! Superba Angelina, orice ar zice clevetitorii...
Luni...
Am fost intampinata cu replica: "Stiai ca Nicoleta (profesoara de dans) m-a pus sa conduc majoretele la serbare?"
Nu stiam ca am fata majoreta, nici nu credeam ca in urmatorii zece ani voi auzi acest cuvant in casa noastra, dar viata e mereu surprinzatoare.
Mi-am revenit repede din extazul ce m-a cuprins vazand demostratia ei de dans, cand am constientizat ca ii trebuie si costumatie de majoreta, ca doar nu danseaza in costumul de Alba ca Zapada.
Am rascolit o jumatate din pod in cautarea cizmuletelor motanului incaltat, care nu intrebati cum, ca nici eu nu sunt deplin elucidata, a cazut in sarcina noastra sa il facem si imbraca, desi fetita noastra face parte din cu totul alta poveste. Dar, stiti si voi, la carnaval lucrurile nu sunt niciodata cum par a fi...
Nu am tuns, nici ieri, putinul par razlet al mezinei, desi e atat de rar si crescut inegal in doar unele parti ala capusorului ei.
M-a apucat nostalgia cand am vazut ca i s-a facut un zuluf, un carliont atat de dragut, desi, cum spuneam, in cea mai mare parte a capului e chelioasa.
Ne-am plimbat, in racoarea inserarii, pe strazile inca neprafuite.
Am simtit parfumul puternic al salcamilor.
Ne-am pregatit pentru o saptamana noua...

luni, 23 mai 2011

Meditatia de luni dimineata...

Un american primeste vizita unui prieten al sau din India si merg in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data indianul ii spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus americanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Sa aveti un inceput de saptamana frumos!

joi, 19 mai 2011

Spre descretirea fruntilor...

Iacob care locuieste la Tel Aviv ii telefoneaza fiului sau Samuel care a emigrat la New York si-i spune :
- Regret ca-ti stric ziua, dar trebuie sa-ti spun ca eu si maica-ta suntem pe cale sa divortam. 45 de ani de suferinta sunt de ajuns.
- Tata, cum poti sa spui asta??? Si chiar acum inainte de sarbatori! striga fiul sau.
- Nu mai pot s-o vad in fata ochilor, raspunde tatal, ne-am plictisit unul de celalalt, si sunt satul de toata povestea asta, asa ca fa-mi un serviciu si sun-o pe sora-ta Anna la Chicago . Si inchide rapid telefonul. Disperat, fiul o suna pe sora-sa care ramane masca.
- Cum vor sa divorteze? La varsta lor?!? Am eu grija de asta. Si-l suna direct pe tatal ei si-i spune:
- N-o sa divortati!. Nu faceti nimic pana cand eu si frate-meu venim la voi. M-ai inteles? NIMIC! Si tranteste telefonul.
Tatal inchide, si se intoarce spre sotia lui spunandu-i:
- Totul e foarte bine Rebecca, copiii vin sa-si petreaca sarbatorile cu noi si in plus o sa-si plateasca singuri biletele de avion.

Un ardelean se trezeste dimineata si cand se uita pe geam vede trei insi care faceau poze. Ardeleanu suparat iese din casa si se duce la ei.
- Pai ce faceti voi aici la mine in ograda?
- Masuram bade.
- Da ce masurati?
- Pai pe aici o sa treaca autostrada Transilvania.
Ardeleanul sta si se gandeste:
- Da o sa treaca multe masini p-aci?
- Pai logic ca o sa treaca.
- Aha.. si cam cate?
- Ei cate.. sute, mii..
- Si o sa treaca si noaptea?
- Pai sigur ca da.
- Da s-o credeti voi .. io’ sa stau sa le deschid poarta la fiecare?

COINCIDENTE SINISTRE:
1981:
1. Printul Charles se casatoreste.
2. Liverpool castiga Cupa Europeana.
3. Papa moare.
2005:
1. Printul Charles se casatoreste.
2. Liverpool castiga Cupa Europeana.
3. Papa moare.
CONCLUZIE:
Daca Printul Charles se mai casatoreste o data si Liverpool ajunge iar intr-o finala europeana ar fi bine sa-l anunte cineva pe Papa.

O femeie batuta rau se duce la doctor.
Doctorul:
-Ce s-a intamplat ?
-Nu stiu ce sa ma mai fac. De fiecare data cand sotul meu vine acasa baut, ma bate de ma rupe.
-Am un leac foarte bun pentru asta. Cand sotul tau vine acasa baut, tu
imediat iei o cana de ceai de musetel si faci gargara si tot faci gargara.
Doua saptamani mai tarziu, femeia, aratand proaspata si renascuta, se
intoarce la doctor.
-A fost o idee stralucita. De fiecare data cand sotul meu venea acasa
baut, eu faceam doar gargara cu ceai de musetel, si el nici macar o data nu m-a atins.
-Vezi daca-ti tii gura ?

- Tată, aşa-i că vrăjitoarele există doar în poveşti?
Tatal, ridicând o privire către soacră:
- Când eram mic, tot aşa credeam.

Mama il scrie o telegrama fiului:
- Cum a decurs examenul? Anunta-ma urgent!
- Examenul a decurs excelent, profesorul a fost in extaz. M-a rugat sa-l repet si la toamna.

Tatal vine de la gradinita cu copilul. Mama, când îi vede, îsi pune mâinile in cap:
- Gica, da asta nu-i copilul nostru !
El, mirat:
- Ce importanta are, mâine tot la gradinita îl duc.

duminică, 15 mai 2011

despre ziua familiei

Ieri a fost Ziua familiei, pe care am petrecut-o, cum era de asteptat, in familie.
15 mai a fost instituita Ziua Internationala a Familiei in 1993 de catre Adunarea Generala a Organizaţiei Natiunilor Unite, iar in 1994, la propunerea Institutului Roman pentru Drepturile Omului, a devenit oficial si Ziua Familiei Romane.
Deocamdata la noi, nefiind implicate interese comerciale sau de alt fel, nu se sarbatoreste oficial, desi mi-ar placea.

Nici o altă structură nu poate înlocui familia. Fără ea, copiii noştri sunt lipsiţi de orice temelie morală. Fără ea, ei devin niste analfabeţi morali a căror unică lege este eu-l.- Charles Colson
Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor. – A. S. Makarenko
Familiile noastre trebuie sa fie mici bisericute, iar casele noastre mici temple, unde sa-I slujim Domnului cu dragoste. Pierre Dumoulin

Sa aveti o saptamana frumoasa alaturi de familiile voastre!

sâmbătă, 14 mai 2011

Ziua Paulei - 6 ani

A fost ziua Paulei saptamana aceasta. A implinit 6 ani. Avem fetita de 6 ani. Nu ma intrebati cand a trecut timpul, dar deja avem fata mare.
Pentru ca pana acum nu ne-a mers blogger-ul (nu am putut posta, comenta, nici citi ultimele voastre postari) am ramas cu restante.
Asa ca abia acum va prezentam ingerica cea mare a familiei, prima noastra nascuta, fetita care ne-a invatat si pentru care am invatat sa fim parinti.


O parte din gasca de copii veniti la noi imediat dupa gradinita, foarte dornici sa se joace.


Aici desenau afara, faceau desene la metru.


Am constat ca mai usor se fac poze unui stol de fluturi decat unei gasti entuziasmate de prichindei. Entuziasmul venea de la vestea ca tortul e aproape.


Dar in loc de tort au primit unul eco, ca tot se poarta acum, din capsuni, spre marea lor dezamagire, ca aveau alte astepatari.


A venit si mult asteptatul tort, de data asta ridicandu-se la standardele lor, mai ales ca a fost insotit de multe artificii.
.

Pe principiul mananca cine poate, toata lumea a dat navala cautand cea mai gustoasa bucatica.


Si zanele fluturi manca tort, pe cuvant.


Cateva detalii din tortuletul nostru de la 6 ani.



Cam atat despre petrecerea noastra si despre puiul nostru aflat la varsta dulce a minunilor, a credintei nestramutate in zane, printi, printese si magie.
La multi ani, iubita noastra minunata!

vineri, 6 mai 2011

1 AN - Meniul petrecerii

Pentru că m-am pomenit hoinărind din nou pe bloguri căutând idei pentru meniul petrecerii surioarei mai mari, m-am gândit să postez şi eu câteva poze de la petrecerea surioarei mai mici, asta acum când faptele sunt relativ călduţe, că dacă mai aştept mult imediat face mezina doi anişori.
Petrecerea nu a fost exagerat de mare, a fost in familie, doar 12 adulti si 9 copii, asa că nu am avut prea mult de lucru, doar în dimineaţa aia m-am strofocat mai mult, că am vrut să fac totul proaspăt.
La capitolul migală, am făcut aceşti melcişori dragălaşi, pentru care am luat reţeta de pe blogul Laurei Sava şi ciupercuţe din ouă umplute.

Am avut si un platou in care erau aşezaţi invers, mergând spre centru, dar eu nu prea obişnuiesc să fac fotografii mâncării, lucru pe care, în momente ca acestea, îl regret.

Am avut clasica salată boef, ornată superb, cu o zambilă realizată de mine din steluţe de morcov (dar pe care nu m-am obosit să o pozez), salată de vinete, salată de conopidă, ruladă de caşcaval (adusă de bunica), chifteluţe cu susan, ardei capia umpluţi cu pastă de brânză şi tot felul de "porcării" de care bunicul a fost foarte mândru, că au fost afumate de el în afumătoarea lui.
Aici este salata de conopida in care, trebuie să recunosc, desi am scăpat cam mult usturoi, a fost delicioasă.

Ca şi fel principal am avut pe lângă friptura de pui la tava si o găină umplută, cu garnitură de conopidă gratinată şi din nou clasica salată de varză.
La capitolul prăjituri recunosc că nu m-am prăjiturit, dar am fost foarte norocoşi că a a muncit bunica în locul nostru şi ne-a adus, spre răsfăţul nostru, o mulţime de bunătăţi.

Vedeta petrecerii a fost tortul cumpărat de la cofetăria Anastyl, pe care ni l-au făcut aşa cum am vrut, frumos şi delicat ca şi sărbătorita.

Dacă aveţi de organizat recent vreo petrecere, sper să vă fie de folos.
La capitolul culinar vom mai reveni destul de curând, căci aşa cum spuneam, petrecerea surioarei mai mari se apropie cu paşi de uriaş.

miercuri, 4 mai 2011

ziua inimii

Astazi e ziua nationala a inimii. Nici nu stiam ca avem asa ceva, la zi ma refer, inima stiam ca avem, cel putin fizic; am aflat absolut intamplator ca avem o asemenea sarbatoare. Evident, la noi daca nu se lasa cu mici, bere, cadouri, nu are rost sa se faca tam-tam.
Nu e rau ca macar o data in an sa ne aducem aminte de inima noastra, cea care ne tine in viata, cea pe care o ignoram cand ne mai aminteste ca o avem in piept si pe care o credem vesnica, cea care ne suporta dorurile si ne cunoaste neastamparul sufletului.
O melodie pentru inimile voastre:

Sa fiti sanatosi!
Sa aveti inima buna!

cat valoreaza munca unui copil?

Saptamana aceasta, la gradinita, surioara mai mare discuta despre bani.
Printre multele lor proiecte au unul care presupune ca parintii sa ii plateasca in fiecare zi pentru o munca facuta de ei in casa, banii sa ii duca la gradinita, iar la finalul saptamanii sa cumpere ceva cu ei. Initiativa nu e rea, e chiar draguta.
Pentru ca e inca mica, zice mama ei, abia saptamana viitoare face 6 ani, noi nu am platit-o pana acum in mod constant pentru treburile facute. Ea are o pusculita in care isi aduna diversi banuti obtinuti fie de ziua ei sau a altor aniversari, fie pentru colindat, fie ii ramane ei, de obicei, restul de la magazin sau de la piata atunci cand facem cumparaturile impreuna. Doar rar i-am dat bani in schimbul unor servicii facute, iar asta atunci cand acestea erau cu adevarat speciale sau in contexte deosebite. Asa am considerat ca e mai bine, ca ea sa invete ca in familie ne facem unii altora treburile zilnice sau chiar favorurile speciale din dragoste unii fata de altii si nu asteptand neaparat vreo plata pentru munca depusa.
Acum, in cadrul proiectului lor, m-am conformat si eu cerintelor doamnelor educatoare. Am pus-o sa spele vasele, activitate nepracticata de ea in mod curent, deoarece nu ajunge bine la chiuveta, are acces numai la chiuveta din baie, unde avem o scarita pusa special pentru ea. Pentru fiecare farfurie spalata i-am dat 1 leu. Asta a fost plata pentru ieri, pentru astazi mai vad eu ce alta activitate nascocesc.
Poate imi vine vreo idee asemanatoare...

Intrebarea mea, pentru toti aceia care v-ati stalcit neuronii in cautarea unui raspuns adecvat pentru propriu copil sau al altora, este cat anume valoreaza munca unui copil? Cu cat ii rasplatesti munca, pentru ca suma primita sa nu fie nici ridicol de mare, dar sa merite totusi efortul depus?

luni, 2 mai 2011

copilul alpinist si foarte harnic

Copilul alpinist nu merge inca, decat de-a busilea, ci face doar cativa pasi atunci cand e imperios necesar, dar asta nu inseamna ca nu e expert in catarari.
Copilul alpinist urca cat ai clipi cinci scari relativ abrupte ale patutului etajat al surioarei, de unde afiseaza un zambet cuceritor publicului ce priveste nauc neasteptatul spectacol. Spun neasteptat, deoarece publicul, a se citi mama si tata, credea in naivitatea lui ca pana la doi ani nu ii vor apuca ochii sa vada asemenea escaladari. Dar asteptarile au fost depasite si de data aceasta.
Acum inventivitatea tatalui a pus in calea aspiratiilor ei inalte, pe post de obstacol, o perna de care se loveste daca urca mai mult de doi fucei. Deocamdata perna isi atinge scopul pentru care a fost plasata strategic, vom devea insa pana cand...
Azi dimineata, in timp ce mama muta asternuturile de ici pana mai colea, copilul harnic nu a putut sta degeaba si s-a reorietant rapid spre o scarita din baie pe care a escaladat-o rapid. Am gasit-o sprijinindu-se de chiuveta in care pusese o bluzita, sapun si chiar o crema. Numai la apa nu a dat drumul pentru ca nu ajunge deocamdata la robinet. Dar mama i-a priceput intentia si e foarte mandra de un asemenea ajutor precoce.
Voua va dorim o saptamana usoara in care sa escaladati rapid toate problemele ce vi se vor ivi in cale!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.