miercuri, 27 aprilie 2011

o ultima bucatica de iarna

Daca v-a apucat cumva deja nostalgia dupa gratia si racoarea proaspat plecatei ierni, sa stiti ca va mai puteti bucura de un pic de gheata, nu pe viu, ci la tv.
Saptamana aceasta a inceput Campionatul Mondial de patinaj artistic de la Moscova. Noi, fetele mai mari ale familie, tocmai ne-am uitat la calificarile baietilor si ale perechilor. A fost o seara foarte frumoasa.
Se anunta spectacole frumoase si palpitante.
Sunt multi rusi calificati, mai ales la perechi, iar rusii se stie, sunt destul de pasionali de felul lor.
Se transmite pe tvr2.
Bucurati-va cat mai puteti de ramasitele iernii!

marți, 26 aprilie 2011

miercuri, 20 aprilie 2011

deja vu deja connue

De cativa ani ne-am facut o nefasta si nedorita traditie in familie de a petrece saptamana patimilor pe patul de spital.
Acum trei ani in Joia Mare, am operat-o pe Paula. Anul trecut m-am externat eu din maternitate si m-am internat tot cu ea la spital, deoarece o simpla vizita la doctor ne-a adus un diagnostic naucitor. Pastile de anul trecut le-am petrecut in suspans, abia Saptamana Luminata ne-a adus aflarea rezultatului cat si o noua fetita. Vad ca traditia se mentine si anul acesta. Suntem in spital de luni ("transmitem live"), toti patru, fetele bolnave, parintii insotitori. Enterocolita cu rotavirus. Adio cozonaci de Pasti, adio oua rosii.
Dar asta nu inseamna ca iepurasii nu au venit.

Multumim tuturor tinerilor inimosi (mai multe grupuri, vesel costumati, incarcati cu jucarii si daruri), care au ales sa-si petreaca zilele vacantei prin spitale, pentru a aduce un zambet pe fetele copiilor bolnavi.
Paula stie deja ce va face cu o parte din jucarile ei.
Voua va dorim sanatate multa si spor la treaba!

luni, 18 aprilie 2011

campioana! campioana! ole, ole, ole!

Ieri, în duminica Floriilor, a fost o vreme superbă la noi. Se spune că aşa cum e vremea de Florii, tot aşa va fi şi în ziua de Paşte. Să dea Domnul!
Dar acu două duminici, chiar a doua zi după ziua Georgiei, în 10 aprilie, vremea nu a fost deloc prietenoasă, parcă erau babele, aşa de capricioasă a fost. Ba era soare, ba ploua, ba chiar a şi fulguit uşor. Şi, peste toate, era un vânt şi un frig de îţi intra în oase.
Într-o astfel de zi a avut loc maratonul de la Cluj.

Pentru cursa de copii, ne-am înscris şi noi pe ultima sută de metri, sâmbătătă seara, cu ajutorul unor prieteni binevoitori, că noi eram prinşi cu sărbătorirea mezinei.
Şi iată rezultatul final:

Aş putea să mă laud să spun că e chiar o medalie de campioană, dar a fost una de participare. E mai greu să ieşi campioană din prima, cu atât mai greu cu cât organizatorii au pus toţi copiii la un loc, de la 3 la 16 ani, parcă aşa, sper să nu greşesc. Aşa că şansele unui copil de 5 ani nu sunt chiar egale cu ale unuia de 15.
Dar ea a fost foarte încântată. Tati, care a fost cu ea (copiii mici trebuiau obligatoriu să fie însoţiţi de către un părinte), a spus că s-a menţinut tot timpul în plutonul central. Iar mândria ei a crescut şi mai mult când a aflat că a mai fost la cursă un băieţel de la ea din grupă, dar care a renunţat pe parcurs.
Aici e cu Miruna, finuţa noastră,şi ea o campioană cu ştate vechi şi multe premii la activ.

joi, 14 aprilie 2011

1 AN - Petrecerea

De ziua mea, am început ziua ca o domnişoară adevărată ce sunt, cum altfel decât cu o coafură realizată de bunica, care s-a distrat copios făcându-mi codiţe.


apoi m-am drăgălit un pic cu tati...

si ne-am pozat cu tortul toate fetele casei, inainte de venirea invitatilor...

apoi m-am alintat cu bunica...


si cu nasa Lori, in timp ce desfăceam cadouri...

celebra tăviţă de pe care am ales, în ordine, banii, pixul şi pâiniţa, sa-mi caştig singură pâinea, să deţin în viaţă pâinea şi cuţitul sau să fiu bună ca o pâine caldă, cum vreţi voi. Mami a pus tăviţa pentru distracţia de rigoare, deoarece ea nu crede prea tare în ea, e mai mult de amuzament, ea ştie că toţi părinţii trişează, toţi pun bani, telefoane, chei de la maşină, bijuterii; nu a văzut încă pe nimeni care să puna pe ea un drob de sare (simbol al sărăciei)...

apoi am stat cuminte la tăiat moţul...

şi m-am fotografiat cu invitaţii copii...

apoi, ca o petrecăreaţă veritabilă, m-am cocoţat pe masă, să mă bucur alături de mama, naşe şi toşi ceilalţi musafiri de frumuşeţea şi bunătatea tortuleţului...

iar la final am mulţumit cuviincios fiecărui invitat pentru bucuria de a fi împreună cu mine şi cu familia mea la această primă aniversare.

Vă aştept cu drag la următoarele!

duminică, 10 aprilie 2011

1 ANIŞOR!

Frumuseţea noastră mică, cea de-a doua îngerică, Georgia-Sebastiana, a împlinit ieri primul ei anişor.
Incă suntem deocamdată sub efectul sărbătoririi, aşa că vom reveni pe larg cu impresii de la prima aniversare cât de curând.
Vă las doar câteva poze, de pofta.



La mulţi ani, iubita noastră!
Să creşti mare!

miercuri, 6 aprilie 2011

vernisaj

Ştiţi celebra întrebare tu ce vrei sa te faci când vei fi mare? Ei bine, prinţesa mea răspunde pe nerăsuflate: pictoriţă. Şi pentru asta se pregăteşte ori de câte ori simte nevoia, având la dispoziţie un arsenal întreg de lucruri trebuitoare: acuarele, culori, planşe, are măsuţa ei specială de pictat şi chiar rochite de pictoriţă.
Mai nou, are chiar şi o replică specială pe care o foloseşte aproape zilnic: Mami, ia-o pe Georgia de aici, că iar îmi varsă apa!
Acestea sunt câteva dintre operele ei, doar câteva, că aşa cum spuneam, ea pictează aproape în fiecare zi.


În cazul în care vă întrebaţi, acesta este un dinozaur erbivor:

iar această pereche este compusă dintr+un tată dinozaur erbivor şi fiul său:

Aici am încropit o mică expozţie ad-hoc:


Toate desenele au fost pictate în mai puţin de o oră şi dăruite unei familii la care am mers în vizită.
Îi place tare mult să dăruiască desene persoanelor dragi ei, le consideră un fel de cadou suprem.
Probabil e doar o fază, dar nouă ne place tare mult, că e foarte colorată, plină de nenumărate flori şi curcubee.

duminică, 3 aprilie 2011

din grijile copilăriei...

Aseară, în timp ce tata freca cu spor mâinile săpunite ale Paulei (după o sedinţă de pictură) am auzit un glăscior îngrijorat:
"Tati, ai grijă să nu-mi dai jos alunițele!"
A trebui să continui eu operaţiunea, deoarece tati nu mai putea de râs.

vineri, 1 aprilie 2011

In stare de sărbătore

Nu știu alții cum sunt, dar eu, la începutul lui decembrie și la începutul lunii în care este Paștele, intru așa într-o stare specială, o stare de sărbătoare.
Nici nu a început bine luna că am și început planificarea curățeniei, am scos revistele la răsfoit în căutare de decoruri frumoase și rețete delicioase.
Iar întreg sufletul îmi e cuprins de o stare de bine. Nu știu dacă mi se trage de la primăvara care e tot mai stapână pe situație, de la soarele ăsta călduț în razele căruia ne răsfățăm de dimineața până la apus, dar deja sunt într-o stare de euforie.
E drept că peste o săptămână vom sărbători marea aniversare și am început deja timid unele pregătiri, dar simt că întreg sufletul meu e pregătit să primească bucuria Invierii și, totodată, bucuriile simple și mărunte ale vieții. Și reunirea familiei.
Si pentru că tot veni vorba de familie, azi e ziua bunicului fetițelor, adica a tatălui sotului meu! I-am spus de dimineață La mulți ani, în același timp cu păcăleala de rigoare.
Vă doresc și vouă o zi frumoasă, călduroasă, însorită, cu păcăleli drăguțe și de bun-simț și o lună plină de bucurii!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.