vineri, 31 decembrie 2010

ultimul test din acest an

La care m-a supus fetita mea cea mare. De 5 ani si 7 luni, cum ii place ei sa spuna. Ma rog, unul dintre ele.
L-am dat si l-am trecut. Cu brio!
"Ïnima este foarte importanta. Cand nu bate suntem vii, iar cand bate suntem morti."
"Nu iubito, e invers. Cand bate traim, iar cand nu bate nu mai traim."
"Stiaam! (pronuntat cu siguranta, dar taraganat si alintat) Am vrut doar sa te pacalesc. Dar nu te-ai lasat pacalita. Nu ai cazut in capcana. Esti isteata!"
Da, asta-s eu. Cea isteata.
Dar mai mult decat isteata, sunt curioasa sa o vad cum creste si dornica sa o ajut sa se formeze frumos. Atat pe ea, cat si pe surioara mai mica, care inca nu vorbeste, dar intreaba mereu din ochii ei sclipitori de licurici.
Asta e unul din principalele motive pentru care astept cu inima deschisa noul an.
Indiferent care sunt motivele voastre, va doresc ca noul an sa va aduca fericire in casuta inimii voastre si multe impliniri frumoase!
Cele bune sa se-adune...
La anul si la multi ani!!!

miercuri, 29 decembrie 2010

Mos Craciun de la Iulius Mall

Martea trecuta, cand faceam mai cu spor bagajele pentru a pleca in minivacanta la bunici, am primit un telefon. Era o doamna draguta care ma anunta ca am castigat un echipament complet de schi. Am intrebat-o: Serios, doamna? Da, serios, zice ea. Mi-am facut rapid un calcul si am constatat ca nimeni nu ar fi stiut ca am completat cuponul, asa ca am purces spre mall. Daca nu era adevarat, puteam da vina pe vestitele ceasuri rele ale zilei de marti. Dar a fost o zi de marti draguta. Ca doar era inainte de Craciun.
Sotul meu zice ca am adeverit dictonul daruind vei dobandi, ca tot ce am cumparat pe bonul castigator, au fost cadouri.
Asa ca m-am ales cu un echipament de schi superdragut si nou-nout.
Ca sa fiu sincera, nu era ce visasem eu pentru Craciun, dar a fost un dar frumos si binevenit. La cat sunt eu de sportiva, puteam sa castig la fel de bine si o elice de elicopter, mi-ar fi fost la fel de utila. Dar sa nu fiu rea si carcotasa. M-am bucurat si eu cat am putut de cadou. Adica vreo 5 minute. Ca am mai adeverit o zicala, si anume, dar din dar se face rai. Am putut sa fiu si eu Mosul pentru sotul meu. Asa ca el este acum fericitul posesor al schiurilor, claparilor si al unui costum minunat. Lui sa ii cereti sa dea de baut. Glumesc...
Eu am ramas doar cu bucuria. Nu toata ziua primesti ceva fara sa faci nimic, doar asa pe ochi frumosi.
Acum mai multi ani, tot iarna si tot la Craciun, am primit la un concurs organizat de radio Contact (da, da pe vremea glaciatiunii) un delfinas de aur. Dar pentru delfinas am muncit, am facut alti doi delfini superbi din beculete albastre si i-am postat in fereastra.
Acum asteptam de la Mosul sa fie bun pana la capat si sa ne aduca o alta vacanta sa putem sa ne bucuram cum trebuie de primul cadou.

marți, 28 decembrie 2010

un drum de iarna

Mie imi place la nebunie iarna. Cu cat e mai troienita, ninge mai mult si e mai ger, cu atat ma topesc de dragul ei. Singurul lucru care nu imi place e ghetusul, cand alunec si imi pierd controlul picioarelor, dar in rest ador iarna.
Imi place nespus de mult sa privesc cum ninge. Sa ninga, sa viscoleasc, sa se faca troiene mari si nameti ca in povesti, iar eu sa stau la caldut si sa privesc pe geam cum ninge. Eventual si cu o cana de ceai cald in mana.
Imi place iarna simtita pe viu, cand imi ingheta obrajii, cand mi se depune promoroaca pe gene si sprancene, cand ma tavalesc in zapada si fac ingeri prin ea. Dar la fel de mult imi place si iarna vazuta de la fereastra.
Si ieri m-am bucurat din plin de ea. O zi de iarna frumoasa, in care a nins tot timpul, ca in vremea copilariei mele. Si eu am privit fiecare fulg, enorm de mult, de la fereastra. De la geamul masinii.
Ieri am calatorit toata ziua. Iar iarna, din masina, nu e chiar asa de romantica. Un drum pe care la dus l-am facut in 6 ore, l-am parcurs la intoarcere in 9 ore. Si poate daca eram singuri nu ne-am fi plans, dar asa a fost destul de greu. Totusi, multumim Domnului ca fetitele au dormit destul de mult timp. Am avut vreo 5 minute de planset si criza bebeluseasca, dar suntem constienti ca am scapat usor. Putea fi si mai rau. Oricum, cand am ajuns acasa ne-au luat de proaspeti, dar asta e alta poveste.
Daca va porniti la drum inarmati-va, pe langa toate cele necesare, si cu multa rabdare. Si rugati-va sa nimeriti in trafic oameni care stiu la ce se folosesc farurile. E pur si simplu criminal sa mergi pe la 7-8-9 seara sau pe o ceata si un viscol de nu vezi la doi pasi in fata ta si sa nimeresti peste masini care nu au aprinse farurile. Eu nu ii inteleg pe oamenii astia, cum nu le e frica in primul rand de propria viata.
Daca va prinde sfarsitul de an calatorind pe drumurile inzapezite ale patriei, in cautare de petreceri si locuri frumoase, sa aveti drum bun. Iar daca va aflati culcusiti in casa la caldura sobei sau a caloriferului, va doresc sa va bucurati in tihna si odihna de frumusetile iernii, chiar si de la fereastra.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

despre darurile Mosului

Pentru ca am fost copii cuminti a venit aseara mosul, in carne si oase, la noi acasa. De fapt, la casa bunicilor, unde stie el sa vina de cativa ani incoace. A venit in prag de seara, nu s-a lasat foarte mult asteptat, si ne-a adus darurile asteptate si cateva neasteptate. Ca doar el stie sa faca surprize frumoase. Darul mult asteptat a fost un parfum pe care l-a primit fetita doritoare de miresme imbietoare. Dar nu l-a lasat inima pe Mos sa aduca doar un cadout micut, a mai pus in sacul lui generos si niste hainute si jucarii.
Dar aseara, cand inca nu stiam daca vine Mosul, abia s-a lasat fetita mare convinsa sa mearga cu colinda. Voia sa fie acasa, sa nu cumva sa il rateze pe Mos Craciun.
Si tot aseara, am auzit o povestioara tare draguta despre o fetita care il astepta si ea pe batranu Mos. Numai ca ea avea foarte multe dorinte, deloc ieftine, dorinte care sareau la un prim calcul de 600 lei. Si biata mama tot incerca sa convinga fata sa renunte la unele lucruri, sa ceara mai putin, ca nu are Mosul atatia bani. Fata tot a ascultat-o pe mama vorbind, dar la un moment dat i-a spus: ce te tot stresezi tu, mama, pentru banii mosului. Ce te intereseaza pe tine de unde face el rost de bani? Doar de asta este el Mosul, sa se descurce. Mai poti zice ceva fara sa strici vraja...
Sper ca ati fost toti cuminti si a venit si la voi Mosul.
La noi acum in fata blocului bunicilor e un grup de colindatori care au si caluti si danseaza tare frumos. Ma duc sa ma delectez privindu-i.
Va doresc sa aveti zile frumoase si pline de magie oriunde ati fi si orice ati face!
Craciun fericit!

marți, 21 decembrie 2010

calatorind spre Betleem


Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.
Mica 5;2

Va doresc sa ajungeti cu bine la capatul calatoriei, sa va bucurati cu toti ai casei voastre de sarbatoarea Nasterii Domnului.
Primiti-l voi, in locul celor din Betleem, in casa si in sufletele voastre, pe pruncul ce se va naste curand.
Sa aveti sarbatori binecuvantate!
Craciun fericit!

luni, 20 decembrie 2010

O poveste cu prajituri

M-am distrat cand am citit astazi despre prajiturile tari ale Adrianei . Eu nu sunt o cine stie ce superbuna gospodina, iar dulciurile nu erau pana nu demult specialitatea mea. Dar am constatat ca "meseria" de mama vine la pachet si cu aceea de cofetareasa.
Dar nu ca sa ma laud m-am apucat acum de scris. Din contra. Acu doi ani am facut si noi fursecuri, ca a mea fetita are o obsesie pentru prajiturile taiate in diferite forme, cat de cat posibil de sezon formele. Asa ca am gasit o reteta de fursecuri cu zahar caramelizat. Nu va spun, mirosea toata curtea, s-au adunat si trecatorii de pe strada, toata lumea ne intreba ce prajituri am facut, ce poate sa miroase asa de imbietor. Adevarul e, ca sa nu lungesc povestea, ca raspandeau un miros divin. Dar erau asa de tari, ca zaharul ala s-a intarit nu gluma. Nu puteai chiar sa iti spargi capul cu ele, dar un dinte tot iti puteai fisura, daca insistai. E drept ca s-au inmuiat si s-au facut comestibile la un moment dat, dar deja trecuse Craciunul.
De atunci incerc, pe cat posibil, sa nu ma mai las ghidata exclusiv de simturi cand aleg o reteta, ci o citesc si gandesc de o multime de ori. Nici faptul ca unii o recomanda ca fiind delicioasa nu mi se pare un indiciu. Mai ales ca gusturile oamenilor sunt atat de diferite. Ar trebui sa ti se spuna concret e tare, mancabila, pufoasa, de dat la dusmani, nu asa delicioasa, excelenta, interesanta. Interesanta poate sa insemne foarte multe lucruri, cu atat mai mult cand e vorba de o prajitura. Asa cred eu.
Prin urmare, va doresc sa va iasa prajiturile bune-bune-bune, dorite si consumate de toti pofticiosii vostri. Si sa aveti spor la treaba.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Lista cu dorinte

La fisierul de la gradinita, erau expuse aseara mai multe fise. Cand m-am apropiat de ele am vazut ca scrie Lista cu dorintele mele de Craciun. La vederea unui asemenea titlu curiozitatea mea a crescut brusc.
Prima lista era a unui baietel, Andrei. El a desenat trei cadouri mai micute. O alta fetita a desenat unul foarte mare si vreo doua mai modeste. Abia asteptam sa vad cate dorinte are si pustoiaca mea, desi expediasem scrisoarea pentru Mosul.
La vederea listei m-au trecut transpiratiile. Desenase si scrisese nici mai mult, nici mai putin de 17 randuri. Ba mai facuse si pe margini cateva inflorituri. Deja ma panicasem. Am intrebat-o care sunt lucrurile pe care si le doreste. Mi-a spus ca isi doreste un singur cadou sa ii aduca Mosul, la fel cum ii scrisese si in felicitarea trimisa, dar ca i-a scris acelasi lucru de multe ori, sa nu uite...
La asemenea fetita cuminte, modesta, care nu cere mult anul asta ("celelalte lucruri pe care le vad eu la televizor am sa le cer in celelalte Craciunuri") si foarte grijulie cu memoria Mosului, nu mai are nici o scuza si nici o scapare bietul Mos Craciun.

miercuri, 15 decembrie 2010

şi vara şi iarna

Şi toamna şi iarna,
coboara-amândouă,
şi plouă şi ninge
şi ninge şi plouă...

Astea au fost versurile bacoviene care mi+au răsunat în minte săptămâna trecută.
Pentru că era o vreme tare nehotărâtă.
Dar săptămâna aceasta s-a hotărât. E iarnă. Clar. De necontestat. Cu zăpadă multă şi cu ger.
În grădina mea însă, trandafirii mei dragi s-au încăpăţânat să înflorească şi să nu ţină seama de anotimp.
Am avut zăpădă şi trandafiri înfloriţi.

Şi pentru ca mi+a fost milă de ei, să îi las afară pe un asemenea ger, i-am adunat în vază, chiar dacă ştiu că timpul nu va fi îndelungat.
Afară la noi e iarnă, înăuntru e vară.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

nici papusile nu mai sunt ce au fost

Nu vreau sa fac apologia papusilor frumoase, cu fete copilaresti care se faceau altadata. Eu oricum nu am avut prea multe papusi, asa ca nu am cum sa fac o comparatie pertineneta doar prin prisma celor doua exemplare care stateau in camera cea mare a bunicii si cu, care nu indrazneam sa ma joc, ca le aveam amintire de la parintii mei.
Acum fetita mea a are o sumedenie de papusi. Nu chiar exagerat de multe, dar suficiente, zic eu; ea s-ar putea sa zica altceva....
Bineinteles, majoritatea sunt Barbie sau printese Disney, dar si tot felul de papusele mai mult sau mai putin originale. Unele cumparate special pentru ea, unele mostenite, altele primite.
In general suntem foarte atenti cu jucariile cumparate, dar pe cele primite nu le putem intotdeauna controla. Si nici nu suntem paranoici din fire.
Dar sa revin la papusi. De mult nu ma mai scandalizeaza fustitele imposibil de scurte si tocurile de o inaltime care in viata reala nu le-ai putea purta fara sa te ia raul de inaltime sau sa iti sucesti o glezna. Sau talia lor ireala si machiajul exagerat de strident.
Astazi am vazut o papusica care avea cercel in nas. Iertata-mi fie inapoierea fata de tendintele actuale, dar eu cred ca nu e normal ca o papusa adresata unor copii pana in 7 ani sa aiba cercel in nas. Nu vreau sa analizez si sa psihanalizez problema. Foarte probabil ca fetita sa o perceapa ca pe o simpla papusica frumoasa si nicidecum sa ii dea valente la care doar eu ma gandesc. Asa ca nu o sa ma apuc sa filosofez prea mult pe tema data, ci o voi lasa sa se joaca cu ea. Oricum, din experienta mea stiu ca o va abandona in favoarea unei alte jucarii inainte de ma gandi eu la terpituri de inlaturare a papusii buclucase.
Daca aveti o fetita acasa sau pur si simplu daca aveti vreo slabiciune pentru colectionarea papusilor, s-ar putea sa nu va socheze prea tare informatia asta, dar eu inca ma resimt.

joi, 9 decembrie 2010

8 luni

8 luni de nebanuite bucurii, cu minunea numarul 2.

Da, ati vazut bine, ala din frunte e un cucui. De buna purtare, fireste! Cum nu sta doua secunde in acelasi loc, aparitia cucuiului era oarecum previzibila, amanat pe cat s-a putut de grija protectoare a mamei, dar aparut intr-un final gratie vesnicei rostogoliri a micutei.
Aici e cu surioara mai mare, intr-unul din multele lor momente de tandrete.

Bilant la 8 luni:
Sa le luam pe rand...
E vesela, vioaie si tare zambareata. Eu spun la toata lumea ca mi-am facut-o pe Paula sa ma pupe si pe Georgia sa imi zambeasca. Poate ma va pupa si ea mai tarziu, deocamdata doar ma mesteca si ma umble de bale.
Are peste 8 kg si aproape 70 de cm. Aici nu stiu niciodata precis, astea sunt datele de la ultima vizita la medic. Eu cat am stat cu ea in maternitate, la fel cum am patit si cu prima, atata mi-au fost masurate si cantarite fetitele, din gram in gram, atata m-am bocit pentru fiecare 10 grame puse sau scazute, ca mi-am promis mie ca nu le voi masura acasa. Si m-am tinut de cuvant. La amandoua. Dar vad pe ea cum creste, nu am nevoie de cantar pentru a sti ca ii merge bine.
E stirba, nu are nici un dintisor momentan. Tot ce prinde mesteca, dar nu stiu daca sa-si potoleasca vreo durere ascunsa de gingii, deocamdata nu sunt alte semne ca ar durea-o gingiile, sau pur si simplu asa cunoaste ea lumea, ducand la gurita tot ce prinde. Lumea ei e tare mestecata si morsolita.
E fan sanulet deocamdata si nu da semne serioase ca ar vrea sa treaca la alte sortimente din bucataria familiei. Nu pot spune ca i-am inceput diversificarea propriu-zis, ca inca nu i-am inlocuit nici o masa complet. I-am inlocuit asa cate un sfert, cate o jumatate de masa, ca nu se omoara cu mancatul. Cand nu mai vrea, nu mai inghite, da tot ce are in gurita afara si cam gata masa noastra. Nu e o mare admiratoare a fructelor, spre deosebire de surioara mai mare, dar prefera legumele si mamaliga. Cat inca avem laptic berechet, nici eu nu insist prea tare. Incet si firesc am mers si cu prima si a fost bine, la un an manca singurica cu lingurita din farfuriuta ei. Asa ca nu ne grabim nici acum.
Sta singura in fundulet, dar nu exagerat de mult. Se incordeaza si vrea in picioare. Daca nu raspund rapid sa o ridic, porneste singura in aventura, in sensul ca se deplaseaza pe pat, dar nu mergand de-a busilea (oricum cred ca e devreme sa mearga singura de-a busilea, la capitolul asta nu am nici o experienta, ca Paula a mers intai in picioare si apoi in patru labe, cand mersul de-a busilea nu mai era o necesitate ci doar un rasfat de-al ei), ci se ancoreaza in cap si se deplaseaza impingandu-se.
Stie care ii sunt manutele si stie sa le dea daca le ceri. De asemenea stie sa arate care sunt manutele si piciorusele ursuletilor sau a altor jucarii.
Doarme destul de putin ziua, are un somn mai lung, si mai multe de cate 20-30 de minute. Doarme destul de iepureste. Un pic si apoi e fresh, gata de actiune, spre deosebire totala de mama sa. Noaptea doarme destul de bine, se trezeste de 2-3 ori, dar dupa ce mananca adoarme instant la loc, din nou spre deosebire de sus mentionata mama, care nu adoarme intotdeauna la fel de repede. Oricum, eu sunt destul de multumita, chiar daca se trezeste de multe ori, adoarme repede si nu trebuie sa ma plimb cu ea prin casa, toata noaptea, ca la o experienta anterioara, spre exemplu. Iar in basmul ala cu bebelusi care dorm toata noaptea dintr-un capat in celalalt, eu nu am ajuns sa cred. Mie nu mi s-a intamplat ceva atat de fantastic si suprarealist pana acum. Inca mai cred ca e doar o poveste spusa de unele mamici ca sa ma oftice cand ma vad cu ochii carpiti de nesomn.
Care ochi, oricat ar fi de ingusti, se lumineaza instant la vederea zambetului...

luni, 6 decembrie 2010

performanţă

Ghiciţi care fetiţă de aproape 8 luni (peste 3 zile), coboară singurică din pătuţ.
Se întoarce pe burtă, îşi ridică capul şi se spijină în mânuţe, apoi dă în marşalier până atinge cu picioruşele podeaua. După care se sprijină de pătuţ şi stă în aştepare.
În aştepatarea ajutorului şi a multor pupici pentru performanţă.

Pe Moşul nu a trebuit să îl aştepte prea mult că el a fost serios şi a venit la fix pentru prima întâlnire a lor.

Sper că aţi fost toţi cuminţi şi a venit şi la voi.
De la noi primiţi o îmbrăţişare călduroasă şi o urare de La mulţi ani pentru toţi sărbătoriţii zilei!

mustrare

Am primit mustrare. Deocamdată verbală.
Aseară, în timp ce eram prinsă între un schimbat de scutec şi o conversaţie cu prinţul consort, cea dintâi a mea născută a venit să îmi ceară apă. Deşi de obicei am atenţia distributivă şi distribuită uniform oriunde trebuie, nu am recepţionat informaţia si, prin urmare, nu am executat-o.
Dar a venit foarte serioasă şi a insistat:
Te-am rugat frumos să-mi dai apă!
Poftim! Imi cer scuze!
Multumesc!
Şi a continuat cu mutriţa cea mai serioasă posibil: Te iert, dar să nu se mai repete!
Sper şi eu! Nu promit...

sâmbătă, 4 decembrie 2010

În aşteptarea sărbătorii: primele zile.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este foarte aşteptată şi îndrăgită în familia noastră. Ca de altfel în nemumărate familii. Crăciunul are o magie aparte pe care alte sărbători nu o au. Probabil şi datorită iernii şi datorită Moşului şi întregii atmosfere de la sfârşitul anului. Cert e că farmecul Crăciunului e de necontestat. Şi cum pentru noi Crăciun înseamnă sărbătoare în familie, toată pregătirea pentru sărbătoare o facem în linişte, în sânul familiei, implicând cât mai mulţi membri posibil.
Deja avem unele tradiţii ale familie pe care le respectăm şi, din mers, adaptăm şi potrivim pe măsura sufletului nostru şi alte tradiţii şi obiceiuri frumoase.
Fetele mele nu au o mamă prea îndemânatică (tatăl lor, în schimb, compensează acest neajuns) aşa că nu am făcut un calendar de avent. Am cumpărat unul cu Dora (fetiţa din celebrul desen omonim) şi suntem încântate în special pentru ciocolata sa.
Dar nu aşteptăm fiecare zi doar ca să deschidem încă o căsuţă cu bunătăţi, ci ne+am propus ca în fiecare zi să facem tot felul de activităţi care să prelungească magia si farmecul sărbătorii.
Unii sărbătoresc Naşterea Domnului trei zile, alţii chiar una singură, noi ne-am propus să simţim spiritul sărbătorii o lună (măcar!).
În prima zi a lunii am mers la artificii, în formulă completă, să debutăm cum se cuvine. Au fost primele artificii ale Georgiei, care a stat foarte cuminte.

Joi seară, când ne-am întors de la balet am trimis un pacheţel cuiva drag de departe, apoi seara am sunat bunicii să le spunem toate poeziile pentru serbare şi toate colindele învăţate.
Aseară, după ce mai întâi i-am citit surioare mai mari povestea primului Crăciun şi am povestit despre pruncul sfânt, am fost la plimbare prin oraş, la deschiderea oficială a iluminatului festiv.

După ce s-au aprins luminiţele în oraş, a avut loc un spectacol drăguţ cu Ştefania şi Sportacus, care i-au plăcut mult Paulei. Deşi ea a vrut mult să urce pe scenă să il colinde pe Moş şi să beneficieze de cadouţ, am convins-o să plecăm că deja se făcuse târziu, picura şi aveam şi bebeluşa cu noi. A fost o seară foarte frumoasă în care ne+am bucurat de magia ce a cuprins oraşul şi de multă linişte.

Astăzi am ascultat colinde toată dimineata, am făcut turtă dulce de post în forme diferite, spre totala distracţie a puştoaicei şi am încheiat seara la fel de frumos şi paşnic uitându-ne la Albă ca zăpada.
Cam atât despre aceste prime zile de decembrie. Bine, cam atât plus o isterie generală legată de hepatita A, că au fost două cazuri la ea în grupă, nefiind anunţaţi părinţii decât după al doilea caz, fapt pentru care am făcut şi vaccin. Dar astea nu fac parte din suita sărbătorilor (să sperăm şi să ne rugăm pentru asta!!!).
La voi cum a fost?

vineri, 3 decembrie 2010

despre prietenie

Singura mea prietenă de la grădi e Denisa. Şi Georgia. Şi Roxi. Şi Andrada. Şi Anca.

Ştiţi şi voi persoane la fel de hotărâte, când vine vorba despre prieteni?

miercuri, 1 decembrie 2010

Sfânta România!

Conform principiului: ieri l-am sărbătorit pe Andrei că a fost Sf. Andrei, astăzi Paula l-a întrebat pe tati: "Dacă e ziua României înseamnă că e Sfânta România?"
Drăguţă întrebare. Un adevărat silogism şi nimic altceva! Parcă te poţi pune cu logica copilului...
Dimineaţă, pe o vreme de să nu dai nici câinele afară din casă, pe un frig muşcător şi o ploaie rece ca gheaţa, fiica mea cea mare şi tatăl ei au plecat să vadă soldaţii defilând. Ei şi pensionarii nu lipsesc de la nici o paradă! De fapt, nu doar ei au fost, am aflat că erau foarte mulţi copii, surprinzător de mulţi dacă ţinem cont de vremea neprietenoasă.
Când Paula a venit acasă mi-a spus că a îngheţat. Am întrebat-o unde a îngheţat şi mi-a răspuns: "Tot corpul, în afară de inimă!"
Diseară, un pic mai încotoşmănaţi, vom merge să vedem artificiile. Avem noi un loc secret unde ne vom cocoţa să ne bucurăm de ele în toată splendoarea lor, fără a înghiţi fumul pe care-l degajă şi fără a beneficia de înghesuiala şi îmbrânceala specifică.
Vă doresc să aveţi o zi frumoasă, în care să vă bucuraţi că sunteţi români, indiferent ce alegeţi să faceţi!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.