marți, 29 iunie 2010

La multi ani de Sf. Apostoli!


Potrivit statisticilor, astazi, de Sf. Apostoli Petru si Pavel, o jumatate de milion de romani isi sarbatoreste ziua numelui.
Le urez tuturor celor sarbatoriti, care poarta numele de Petru, Petrica, Petruta, Petronela, Paul, Paula, Pavel un sincer La multi ani din toata inima!
Printre ei se numara si pustoaica mea cu ochi albastri, Paula.
La multi ani, iubita mamei, sa cresti mare!

luni, 28 iunie 2010

o bijuterie de film

In ultima vreme in casa noastra televizorul, atunci cand e deschis, sta numai pe Minimax. Noroc ca astia sunt buni la suflet si grijulii cu nevoile parintilor si nu mai transmit de la ora 20. Asa ca mai apucam si noi sa vedem din cand in cand cate o stire. Nu ca ar merita in ultima vreme stirile sa fie vazute, dar pentru buna noastra pastrare in limitele normalitatii ca oameni cat de cat conectati la realitatile societatii, e absolut necesar.
Iar din cand in cand pe langa stiri mai apucam sa vedem si cate un filmulet sau o emisiune buna. Bine ca In gura presei si Garantat 100% se dau si in reluare.
Eu, sincer vorbind, decat sa vad emisiuni din astea de scandal sau in care invitatii se fac de ras tot timpul, de mi-e mie rusine de rusinea lor(dar lor nu) prefer sa vad pentru a 15-a oara un episod din Prietenii tai.
Eu seriale nu prea urmaresc, decat foarte putine. Imi place acum Anatomia lui Grey, mi se pare un serial foarte bun, pe care il urmaresc cu placere.
Anul trecut urmaream un serial rusesc, Foc si Gheata, un serial despre patinaj in care jucau patinatori mari ai Rusiei, era o adevarata placere sa ii urmaresti. Mai ales ca mie imi place patinajul artistic foarte mult, a fost o relaxare si o incantare sa vad filmuletul acela. Cine spune ca doar latinii sunt pasionali si vulcanici se vede ca nu a cunoscut sufletul slav. Numai ca se difuza la o ora mai putin accesibila, era pe la 14, cam asa ceva, ora la care mai toata lumea e la serviciu.
Am vazut chiar si un serial turcesc. 1001 de nopti.Nu l-am vazut chiar tot, dar am prins esentialul. Imi placea respectul pe care si-l acordau sotii intre ei.
E frumos si interesant sa vezi filme bine facute despre cultura si traditiile unor tari care altfel nu ne sunt accesibile.
Acum am descoperit un serial coreean, Giuvaerul Palatului. E un film deosebit, transmis de TVR1, pe la 7 seara. Acum orarul e dat peste cap din cauza fotbalului. Dar e un film care merita vazut. E facut frumos ca o bijuterie bine lucrata, ca o opera de arta. e un film despre traditia, cultura si obiceiurile vechi coreene. Mai ales in prima parte a filmului, personajul principal (care am inteles ca a trait in realitate si a fost prima femeie medic din istoria Corerei) lucra la bucataria regala, si era o placere sa vezi cate condimente foloseau in pregatirea bucatelor, ce tehnici de lucru aveau si cum foloseau diferite alimente. Mie mi-a placut filmul. Chiar daca mai pierd cate un episod, pe mine nu ma intereseaza intriga neaparat, ci modul in care este prezentata cultura si traditia coreeana. Eu sunt deja fascinata.

sâmbătă, 26 iunie 2010

cum am scapat eu...

Cum am scapat eu fara sa fiu mancata.
Varianta Paulei:
"Tati a spus ca ma mananca. Si pe mine si pe Georgia. Dar pe tine nu te manaca, ca asteapta sa ii faci si alte fetite pe care sa le manance!"

vineri, 25 iunie 2010

o poveste cu broscute

Avem de cateva zile doua broscute testoase aduse de tati de la mare. Noi am mai avut o broscuta asa ca ne plac broscutele si chiar ii duceam dorul uneia. Asa ca ne-am bucurat mult cand le-am vazut umbland prin casa. In special Paula s-a bucurat tare mult. Si pentru ca doua broscute erau cam mult pentru noi, care si asa facem casa plina, am dat una vecinutei noastre.
Ieri, broscuta data a fost un pic cam agitata. Nu stiam ce este cu ea de umbla prin toata casa si numai nu isi gaseste locul, dar am aflat destul de repede, dupa ce a fost pusa intr-un acvariu cu nisip si s-a mai linistit un pic, a facut doua oute. Eu pana ieri nu am vazut niciodata oute de broasca. Acum am vazut si asta.
Va amintiti cantecelul acela: Omleta din oua de broasca testoasa, e alba, e moale si foarte pufoasa... Glumesc... Ne-am limitat doar la cantec. Outele sunt in siguranta. Desi habar nu avem ce sa facem cu ele, ca nu prea vad cum ar iesi puiuti din ele in conditiile in care broscutele nu sunt in natura.

luni, 21 iunie 2010

revenire

A fost foarte cald si am fugit din oras.
De fapt am fugit din alte motive. Ne-a lasat tati singurele, asa ca ne-am hotarat sa nu stam acasa si sa ne mutam cu toate dupa noi la bunici. Acolo a fost destul de bine, chiar foarte bine, daca facem abstractie de ultima saptamana cand bunicul, bunica si nepotica au fost internati cu totii. Au stat toata familia in aceeasi rezerva, iar fiimea a decretat chiar ca spitalul e cel mai frumos din lume. Rar mi-a fost dat sa vad un copil atat de fericit ca e in spital. Ca sa suporte mai usor perfuziile a inventat chiar o poveste prin care dadea apa la fluturasul din manuta. Dar in tot raul a fost si un bine, deoarece optimista mea pustoaica si-a facut o prietena asistenta. Si, bineinteles, a venit foarte fericita acasa ca pana acum nu avea prietena asistenta.
Acum suntem in sfarsit si noi acasa.
Dar, cum noi suntem (dupa definitia Paulei) o familie de furnicute pupatoare si foarte plimbarete, nu va dura mult pana ne vom face din nou bagajele.
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.