vineri, 15 ianuarie 2010

vesnicul Eminescu

Azi e ziua dedicata lui Eminescu. Acu 160 de ani s-a nascut la Ipotesti, de fapt la Botosani, un copil caruia bunul Dumnezeu i-a dat talent netarmuit.


Si o strofa care imi place enorm, care e pe sufletul meu.

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

2 comentarii:

  1. Dupa cum stii, eu sunt un mare fan al lui Eminescu.
    Este foarte frumoasa poezia "O mama"

    RăspundețiȘtergere
  2. buna.ai niste premii la mine http://jurnalulanei.blogspot.com/2010/01/din-nou-premii.html

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.