sâmbătă, 19 septembrie 2009

Doi parinti aiuriti

-Astazi la gradi am facut un pic pipi pe chilotei.
-si doamna educatoare ce a zis? Te mai primeste la gradi?
-Doar mi-a schimbat chiloteii, aiurito!

*******
-Stiu cum o putem vindeca pe mami. Trebuie sa ii dam medicamente speciale...
-Care sunt medicamentele speciale?
-Pupicii!!!..., aiuritule!

joi, 10 septembrie 2009

Definiţie

Un cuplu de succes este ca un pliculeţ de ceai, îţi dai seama de ce poate în momentul în care îl pui în apă fierbinte.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

De ziua ta...

Zilele trecute a venit un prieten la noi şi când paraşuta de jucărie a băieţelului lui s-a stricat l-a trimis la soţul meu să i-o repare , deoarece a spus el, numai Robert face muncă de chinez bătrân. Ăsta e adevărul, numai el are o răbdare absolută când trebuie să facă cu migală cele mai imposibile lucruri.
Acu câteva luni când s-a stricat televizorul finilor noştri, finuţa mea de 3 anişori i-a spus bunicii sale, fără să-i fi auzit niciodată pe părinţi, "hai să îl chemăm pe naşu Robert să repare".
Cu doi ani în urmă a primit de la o pritenă bună o diplomă pentru cel mai bun meşter repară tot, cel mai multilateral, cu cele mai mari cunoştinţe şi care se pricepe la toate.
Acesta e soţul meu. El chiar se pricepe la toate, la calculatoare, la orice fel de reparatii în orice ţine de electronică şi mecanică, el a refăcut toată casa pe interior şi exterior, el a construit mobila (după modelul desenat de mine), el a îmbracat în piele canapeaua. Nu cunosc pe nimeni mai priceput la orice decât el. Nu merge nicăieri fără ac, aţă şi o trusă mică de şurubelniţe. Ajunge să spun că vreau ceva ca să spună că va face el. Uneori proiectele durează (mobila mea de bucătărie , săraca, aşteapta să-i vină rândul), dar el are voinţa de a le face.
Acu mai bine de 10 ani m-am îndrăgostit de el (sau atunci m-a pocnit conştientizarea faptului că sunt topită după el şi că el vreau să fie alesul) când îmi cosea o pereche de papuci de casă. Ştiu că nu e cea mai romantică poveste de transmis la Din dragoste, dar e povestea noastră reală, durabilă, trainică şi pe care construim frumos în continuare.
Are nelimitat de multe calităţi, dar le ţinem aici in interiorul căsuţei noastre. Poate la anu vom avea mai mult curaj pentru destăinuiri complete.
Mâine, 6 septembrie, e ziua lui.
La mulţi ani, soţul meu! Să ne trăieşti!

miercuri, 2 septembrie 2009

a venit , a venit toamna....

acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine
sau mai bine cu umbra ta...




Melodia aceasta o fredonez la fiecare început de toamnă. Pentru că dintre toate anotimpurile toamna este anotimpul meu preferat. Atât fizic, cu ploile ei prelungi, cu zilele mohorâte dar şi cu frunzele atât de minunat pictate în tonuri de ruginiu şi de roşu, cu razele soarelui calde care se preling leneş printre oameni, dar şi sufleteşte.
Nici o toamnă nu a trecut până acum fără să mă marcheze. Aş îndrăzni să spun că eu şi toamna avem o relaţie specială. Cu bune şi cu rele, cu lucruri frumoase şi cu altele de care nu prea ai vrea să îţi aminteşti, aşa ca în orice relaţie care se respectă. Toamna e specială pentru mine, poate fiindcă sunt născută la sfârşit de vară şi cum plouă mai întotdeauna de ziua mea mă simt oarecum tomnatică, toamna începe şcoala şi ca pe orice început îl aştept cu emoţie şi frenezie, toamna începe noul an bisericesc, toamna se culeg roadele, nu-i aşa?
De când mă ştiu am aşteptat toamna cu sufletul la gură, pentru că întotdeauna toamna se întamplă ceva neaşteptat în viaţa mea. Toamna am mers la şcoală; toamna mi-a murit mama (cu mult înainte de a avea vârsta şcolară) dar şi bunicii din partea mamei care m-au crescut, toţi trei murind în zile de mare sărbătoare creştină ale toamnei (dar asta e o altă poveste); toamna am reuşit la facultate; toamna mi-am obţinut primul meu job şi, prin urmare şi primul meu slariu; toamna am publicat primul meu volum de versuri iar în toamna următoare am primit primul meu premiu de la uniunea scriitorilor (şi singurul de asemnea valoare, recunosc); am fost mireasă într-o zi superbă de toamnă şi am aflat mirajul dragostei; toamna am fost pentru prima dată naşă; toamna am aflat prima dată că sunt însărcinată, am aflat şi a doua oară dar în aceeaşi toamnă am pierdut şi bebeluşul (v-am spus că am din toamnă amintitri dulci–amărui); toamna ne-am cumpărat maşină etc.
Nici o toamnă nu mi-e indiferentă. Ştiu că oricând se poate întâmpla ceva. Toamna îmi dă o senzaţie de nelinişte dar şi sentimentul că orice e posibil.
Legat de toamnă am un vis neîmplinit: acela de a-mi aduna toţi prietenii, de a merge în parcul central şi de a face o inimă uriaşă din castane.
Şi acum a venit din nou toamna.... iar prima bucuire am primit-o deja: fetiţa mea mi-a adus prima castană din toamna aceasta.
P.S. Toamna aceasta revistele mele preferate, Cosmopolitan şi Practic în bucătărie împlinesc 10 ani de când sunt pe piaţa românească. Le urez să reziste ani mulţi de acum in colo, că mie mi-au fost de mult folos amândouă.
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.