luni, 29 decembrie 2008

La mulţi ani!!

Asta e urarea pe care o doresc din inima tuturor celor pe care îi iubesc. Să trăiască ani mulţi cu sănătate, cu bucurii şi cu cei dragi inimii lor cât mai aproape. Anul acesta, ca de altfel în toţi ceilalţi ani, am trimis urări de bine celor către care gândul şi inima îmi zboară adesea. Dacă din motive care mă depăşesc (întârzierile poştei române, reţele supraaglomerate) nu au ajuns, aş vrea să ştie că gândul meu bun a fost alături de fiecare dintre ei. Tuturor, rude, vecini, colegi, prieteni noi şi vechi, le doresc numai de bine. Şi vorba veche din popor: "cele bune să se-adune, cele rele să se spele".

Anul acesta de Crăciun am părăsit Clujul, şi am plecat în Botoşani. Am făcut foarte bine deoarece în Cluj nu este nici măcar o singură picătură de zăpadă, asta a fost marea dezamăgire de la întoarcere, pe când în Botoşani a nins atât în Ajun, cât şi în toate zilele de sărbătoare. A nins aşa ca în poveşti, sau mai corect spus, a nins ca în Crăciunul din copilărie. Şi tot spre deosebire de Cluj acolo umblă foarte mulţi copii colindând pe la casele oamenilor.
Deşi nu am stat acasă, cea mai mare realizare şi bucurie deplină a fost că Moşul ne-a găsit şi aşa plecaţi fiind.

Aşa că, dragii mei, vă doresc tuturor
"Să trăiţi,
Să înfloriţi,
Ca merii,
Ca perii
În mijlocul verii...."

vineri, 19 decembrie 2008

ÎMPĂRŢIRE FĂRĂ REST

Cât?
Tentaţia lui cât,
izbitoare-ntrebare umană.
Nu e nimic altceva
decât
o manifestare mundană,
expresie de târg,
cât ceri, cât dai
şi pleci mai departe.
În iubire nu există cât
şi nici până când
fiindcă
iubirea nu piere nicicând
şi nu se evaluează după buze
ci după inima ce te soarbe
prin ochi,
din priviri şi te ţine
veşnic cu sine
şi atunci nu mai este cât
pentru că orice dăruire adevărată e fără
rest.

Această poezie aparţine părintelui Ioan Chirilă şi mi-e foarte dragă, pentru că îmi place să cred că în iubire dăruieşti nu impărţind ci înmulţind darurile primite.

miercuri, 17 decembrie 2008

De la înţelepţi adunate...

„Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger”. Victor Hugo
„Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el sa piardă ceva”. N.Iorga.
„Pentru a înţelege dragostea părinţilor tăi trebuie să creşti tu însuţi un copil”. (proverb chinezesc)
„Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră, dar te doare cand îl smulgi cu sila”. B.P.Haşdeu.
„Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea”. N.Iorga.
„Copilul meu e şi bilanţ şi scuza bătrâneţii”. William Shakespeare.
„Căsnicia este o artă : trebuie sa o creezi din nou în fiecare zi.” Rabindranath Tagore.
„Copii sunt mâinile cu care ne prindem de rai”. Henry Ward Beecher.
" Sunt doua feluri de a-ţi trăi viaţa...Unul - de a crede că nu există miracole. Altul - de a crede ca totul este un miracol. " Albert Einstein.
„Cred în Dumnezeu aşa cum cred în răsăritul soarelui. Nu pentru că îl văd ci pentru că văd tot ce atinge”. C.S. Lewis.
„Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu... iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva”. Rainer Maria Rilke.

luni, 15 decembrie 2008

CRĂCIUN LIVRESC

Crăciun. Sărbătoare. Anul Nou. Voie bună. Fericire. Timp liber. Dacă mai şi ninge afară, bucuria este totală pentru întreaga suflare.
De Crăciun mai mult ca altă dată îmi place să citesc. Mă afund în toate acele cărţi care îmi aduc mai aproape în suflet sărbătoarea. Când vreau să îmi amintesc vremurile copilăriei, citesc cu lacrimi în ochi (de la atâta râs nu de la altceva) fragmentul din „Amintirile” lui Creangă în care mergeau toţi cu uratul în ajunul Anului Nou. Pentru alte întâmplări extraordinare într-o seară de ajun, de data asta a Crăciunului, şi pentru a auzi clopoţelul magic, recitesc „Polar experss” de Chris Van Allsburg. Pentru lacrimi adevărate , nesfârşită milă şi compasiune pentru cei mai puţini norocoşi, am la îndemână „Fetiţa cu chibrituri” a lui Andersen. Iar când simt nevoia de multă duioşie recitesc nuvela „A Christmas Memory” a lui Truman Capote.
Reînvierea spiritului armoniei şi a înţelegerii de Crăciun o redescopăr împreună cu bătrânul şi morocănosul domn Scrooge şi cele trei spirite care îl vizitează în „O poveste de Crăciun” de Charles Dickens. Şi dacă mai aveam vreun dubiu că decembrie e o lună prin excelenţă olfactivă, Dickens mi-l înlătură cu totul: "Hârtia de cadouri şi şnururile se îmbiau atât de frumos şi zăngănitul bidoanelor de colo-colo creau senzaţia de bucurie alături de mirosuri amestecate de ceai şi cafea ce gâdilau nările, de stafidele atât de bombate şi rare la vedere, de migdalele atât de albe, de beţişoarele de scorţişoară atât de lungi şi de drepte, de celelalte mirodenii ispititoare, de fructele coapte şi glazurate, presărate de zahăr, ce îi faceau şi pe cei mai rezistenţi privitori să simtă că leşină de poftă. (...) Totul era gustos şi îmbietor, căci era pregătit pentru sărbatoarea de Crăciun".
Miros de bunătăţi bine coapte, de scorţisoară şi cozonaci umpluţi cu nucă, de budincă şi sarmale prospăt scoase din cupor, de gutui puse pe poliţele din bucătăria plină de amintiri a bunicilor. Miros de fructe glasate, de vanilie şi caramel, de zahăr ars, miros de pui umplut cu mere copate din bucătăria în care acum se coc amintirile.
Miros de cârnaţi, de sardele, de ceapă, ardei tocaţi si oregano pisat răzbate din tartele de Craciun ale Laurei Esquivel, reţetă mexicană din „Ca apa pentru ciocolată”. Iar la fel de delicioase pentru masa festivă de la cumpăna dinte ani sunt şi prepeliţele pe petale de trandafir sau senzaţionalii ardei umpluţi cu carne, piersici, mere, alune, stafide, migdale şi roşii, în sos de nucă şi ornaţi la urmă cu rodii.
Ştiam din copilăria mea că Moş Crăciun vine de undeva de departe, de la Polul Nord, şi aduce cadouri tuturor copiilor din lumea asta. Şi pentru că nu le poate duce singur, că e tare greu sacul Moşului, le transportă pe o sănioară trasă de un iepuraş. Astăzi transmit şi eu povestea mai departe, fetiţei mele, dar într-o variantă revizuită şi adăugată, Moşul a devenit între timp niţel mai rubicond, a renunţat la iepuraş şi călătoreşte acum într-o sanie trasă de şase reni, fiecare cu numele său, şi coboară pe hormul caselor în care copii au fost cuminţi tot anul.
Şi pentru că între timp Moşul îţi aduce ceea ce doreşti, pentru a-ţi cunoaşte dorinţa scrisoare nu mai este lăsată pe geam să o găsească spiriduşii şi să o ducă ei Moşului, ci se trimite direct, prin inermediul poştei finlandeze, la o adresă precisă din Laponia. Când vreau să cunosc şi răspunsul Moşului însuşi deschid „Scrisorile de la Moş Craciun”, să aflu alături de copiii lui J.R.R. Tolkien ce lucruri extraordinare se petrec la polul Nord.
Stranii, miraculoase sau tulburător de reale, făpturile care dau viaţă acestor nemaipomenite poveşti au în comun darul de a-mi reaminti limba minunilor, pe care an de an aştept cu nerăbdare s-o aud sub brad.
Crăciun fericit tuturor!

sâmbătă, 13 decembrie 2008

MATEMATICA MATERNITĂŢII

1 plus 1 fac 2, dar şi un cuplu. 1 plus 2 fac 3, dar şi o familie fericită. 2 plus 2 fac patru, dar şi o familie împlinită. De la 3 în sus familia e tot mai curajoasă.

1 – numărul de bebeluşi care îmi binecuvintează casa şi numărul de minute pe care le dormea în pătuţ respectivul bebeluş.

2 – numărul de luni, primele, se subînţelege, în care mama bebeluşului nu a dormit mai mult de 2 ore pe noapte.

3 – dimineaţa desigur, ora de trezire preferată când micuţa avea 4 luni.

5 – cu aproximaţie, numărul de treziri în fiecare noapte şi respectiv plimbări până la pătuţ, număr menţinut de la naştere şi până în prezent cu mici şi sensibile variaţiuni.

6 – şi un sfert, ora la care a venit pe lume minunea cu gropiţă în obraz...

10 – scorul APGAR , dar si numărul lunii în care au apărut primii dinţişori.

11 – mai, ziua din care nimic nu a mai fost la fel...

20 – de zile am stat în maternitate până a crescut puiuţul mare.

21 – numărul de luni în care a păpat lăptic de la sânuleţ.

38 – şi jumătate, săptămâni de sarcină, deşi, dacă era după mine, aş mai fi dus-o încă pe atât în burtică, numai să nu fiu nevoită să nasc.

1900 – de grame a avut la debutul în viaţă prinţesa mea, că unele fetiţe sunt fiţoase din burtică si tot de atunci se preocupă de siluetă.

„n” – nume pe care le dau aceleaşi minuni. Paula – Teodora, îngerica, puiuţul meu drag , tiţa – fetiţa, mămăruţa, T-Rex (prietenii ştiu de ce...), fetiţica, ştrengarica, şurubel, albăstrica, găluşcuţa, câ-ti – câ-ti, mititica mamei, chiţibuş... orice nume ar purta face fiecare clipă să fie deosebită, iar eu, mama ei, nu pot să fiu decât cea mai fericită, realmente în al noulea cer, pentru că nimic nu e pe lume mai frumos, mai înălţător şi mai minunat decât să ai un copil. Restul... filosofie... psihologie... sport... matematică...

vineri, 12 decembrie 2008

ÎNGERICA

Vreau să scriu câteva rânduri şi gânduri nu cu pretenţia de a schimba vieti, ci pentru a le face pur si simplu mai frumoase, dăruindu-le din bucuria pe care o fetiţă micuţă-micuţă a adus-o în viaţa mea.

Ma uit cu nesfârşit nesaţ în pătuţul în care doarme fetiţa mea şi îmi repet: Doamne!, fetiţa mea e un înger! Da, sunt sigură, absolut sigură că este o îngerică. Un pui de inger trimis de acolo de Sus pentru a-mi face viaţa mai frumoasă. Şi mai plină de nebănuite bucurii...

Am auzit undeva (unde altundeva decât la Oprah) că indienii sunt atât de convinşi de sacralitatea şi puritatea copiilor că până la 6 luni nu-i pun deloc să stea pe pământ. Este interzis să aşezi copilul pe pământ. Pentru că nu este bine să îl laşi pe Dumnezeu să atingă pământul.

Îmi place tare mult povestea asta. O dovadă in plus nu strică niciodată . Nu că aş avea nevoie de o altă confirmare că fetiţa mea e înger. Nu. Eu sţiu deja că are aripi pe care doar eu le pot vedea. Şi un zâmbet absolut divin... Dar e şi foarte telurică. Ca dovadă, scriu aceste rânduri cu un pix pe care ea l-a şterpelit de la o doamnă. Dar doamna a iertat-o, doar i-a zâmbit angelic....

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.